Apostolul

Ap. 1 Corinteni 10, 28-33; 11, 1-8

1 Corinteni 10, 28-33

Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncați pentru cel care v-a spus și pentru conștiință. Iar conștiința, zic, nu a ta însuți, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conștiință? Dacă eu sunt părtaș harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulțumire? De aceea, ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți. Nu fiți piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, Precum și eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulți, ca să se mântuiască.

1 Corinteni 11, 1-8

Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos. Fraților, vă laud că în toate vă aduceți aminte de mine și țineți predaniile cum vi le-am dat. Dar voiesc ca voi să știți că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau proorocește, având capul acoperit, necinstește capul său. Iar orice femeie care se roagă sau proorocește, cu capul neacoperit, își necinstește capul; căci tot una este ca și cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-și pune văl pe cap, atunci să se și tundă. Iar dacă este lucru de rușine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-și pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, fiind chip și slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.

Sfânta Evanghelie

Ev. Matei 16, 24-28

Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Că cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăția Sa.

Sinaxar

Aducerea moaștelor Sfântului Mucenic Foca

Sfântul Mucenic Foca a trăit în timpul împăratului Traian (98-117), fiind originar din orașul Sinope. Pentru viața virtuoasă a fost hirotonit episcop în Sinope.

În timpul unei persecuții împotriva creștinilor declanșate de împăratul Traian, Sfântul Mucenic Foca a fost prins, supus supliciilor și în cele din urmă a primit moarte martirică.

Moaștele Sfântului Sfințitului Mucenic Foca au fost mutate din Sinope, unde a fost episcop la Constantinopol, în ziua de 23 iulie 403 sau 404.

Tropar, glasul 4

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Sfințit Mucenic Apolinarie

Sfântul Apolinarie a fost ucenic al Sfântului Apostol Petru. El s-a născut în cetatea Antiohiei. Sfântul Petru l-a luat pe Apolinarie cu sine din Antiohia, la Roma, unde l-a sfințit Episcop al Ravennei.

La Ravenna Sfântul Apolinarie a intrat în casa soldatului roman Irineu, căruia i-a vindecat fiul de orbire. Prin minunea aceasta, toată casa soldatului Irineu a crezut și s-a botezat întru Sfânta credință creștină.

Sfântul Aplinarie a mai vindecat-o și pe soția comandantului militar al cetății, botezând de asemenea și toată casa lui. Apolinarie atunci, la rugămintea comandantului, s-a sălășluit în casa lui.

În casa acestui comandant el a organizat o mică biserică, locuind și învățând în ea timp de doisprezece ani. El acolo a predicat Cuvântul lui Dumnezeu și a botezat mulțime de oameni. De multe ori a luat bătăi, schingiuiri și prigoniri de la mai marii și bătrânii păgânilor, dar mâna lui Dumnezeu l-a apărat și l-a mântuit întotdeauna.

La urmă a fost osândit la surghiun în Balcani, în Iliria. Corabia în care plutea spre Iliria a fost însă cuprinsă de furtună și a naufragiat, de pe ea pierind toți în afară de Sfântul Apolinarie, trei clerici ai săi și doi soldați. Soldații, văzând minunea scăpării lor cu viață, au crezut în puterea Dumnezeului lui Apolinarie, au crezut și s-au botezat.

Sfântul Apolinarie atunci a mers și a vestit Evanghelia în Balcani, coborând până la Dunăre. După aceea a mers în Tracia unde, în pofida cumplitelor prigoane și obstacole, a predicat și acolo Evanghelia Domnului.

După trei ani de nevoințe ale propovăduirii în Balcani, Sfântul Apolinarie a fost surghiunit înapoi în Italia. El s-a întors la Ravenna, unde credincioșii s-au bucurat cu bucurie mare văzându-l că se întoarce viu.

Auzind acestea, o necurată căpetenie și sfătuitor al păgânilor i-a scris împăratului Vespasian despre Apolinarie, acuzându-l pe Sfânt că este vrăjitor. Acest necurat bătrân l-a mai întrebat cu obrăznicie pe împărat dacă nu ar trebui ca mai marii Ravennei să-l omoare pe Apolinarie, ca oponent al zeilor lor.

Împăratul a răspuns și a zis că mai marii nu trebuie să facă una ca aceasta, ci să-l invite pe bătrân să jertfească idolilor, iar dacă nu vrea, să fie izgonit din cetate, împăratul a zis: „Nu este demn să vă răzbunați pe cineva din pricina zeilor, căci ei se pot răzbuna singuri pe dușmanii lor, dacă doresc. ”

Dar în răspărul decretului imperial păgânii l-au atacat pe Sfântul Apolinarie și l-au înjunghiat cu cuțite. Robul lui Dumnezeu a murit de pe urma acestor înjunghieri, iar sufletul lui a fost primit în împărăția lui Dumnezeu.

Moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Apolinarie se odihnesc într-o biserică închinată lui din orașul Ravenna, din Italia.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă îi serbează și pe Sf. Mc. Vitalie și Sf. Valeria.