Apostolul

Ap. 2 Timotei 1, 1-2; 8-18

2 Timotei 1, 1-2

Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Iisus, Lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Hristos Iisus, Domnul nostru!

2 Timotei 1, 8-18

Deci, nu te rușina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanțuri pentru El, ci pătimește împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit și ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre și după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor, Iar acum s-a dat pe față prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea și a adus la lumină viața și nemurirea, prin Evanghelie. Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor și apostol și învățător al neamurilor. Din această pricină și sufăr toate acestea, dar nu mă rușinez, că știu în cine am crezut și sunt încredințat că puternic este să păzească comoara ce mi-a încredințat, până în ziua aceea. Ține dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credința și cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ți s-a încredințat, păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălășluiește întru noi. Tu știi că toți cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel și Ermoghen. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însuflețit și de lanțurile mele nu s-a rușinat, Ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat și m-a găsit. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Și cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu știi prea bine.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 19, 12-28

Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată, ca să-și ia domnie și să se întoarcă. Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine și a zis către ele: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! Dar cetățenii lui îl urau și au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. Și când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit. Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine. Și i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți. Și a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. Iar el a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți. A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar, Că mă temeam de tine, pentru că ești om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce n-ai semănat. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai știut că sunt om aspru: iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat; Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind, l-aș fi luat cu dobândă. Și a zis celor ce stăteau de față: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine. Și ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are și ceea ce are i se va lua. Iar pe acei vrăjmași ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața mea. Și zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.

Sinaxar

Sfântul Ierarh Spiridon

Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut în cetatea Aschia, din Cipru, pe la anul 270 și a trăit până pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a lui Constanțiu (337-361), fiul lui. Era simplu și smerit cu inima.

La început a fost păstor de oi, apoi s-a căsătorit, iar după moartea soției sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni.

În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ; prin rugăciunea lui a oprit ploaia cea peste măsură; a pus capăt foametei pricinuite de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul; a preschimbat șarpele în aur, iar, după ce a scăpat pe sărac din lipsă, a prefăcut iarăși aurul în șarpe; a oprit curgerile râurilor, și a întors pe păcătoși, făcându-i să-și mărturisească păcatele.

În vremea prigonirii creștinilor de către împărații Maximian (286-305) și Galeriu (305-311), Sfântul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stângă și a fost aruncat în temniță, dar mai apoi a fost eliberat.

A luat parte la Sinodul cel dintâi de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinți episcopi care au mărturisit apostoleasca învățătură, că Fiul lui Dumnezeu este cu adevărat de o ființă cu Tatăl. Sfântul Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, și anume, luând o cărămidă, a făcut, prin rugăciune, ca ea să se desfacă în elementele din care era alcătuită: pământ, apă și foc.

Murind Irina, fiica lui, o femeie i-a cerut banii pe care îi încredințase spre păstrare fiicei lui; iar acesta, neștiind unde erau puși, a întrebat-o pe cea moartă și, aflând de la ea locul unde erau, i-a dat înapoi femeii.

Sfântului Spiridon i se arătau îngerii, care slujeau la Sfânta Liturghie împreună cu el. Iar întâmplarea cu cei care au încercat să-i fure oile de la turmă, ne arată cât era de îndurător și de milostiv, încât nu numai că a dezlegat pe hoții care fuseseră legați cu lanțuri nevăzute toată noaptea și i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la plecare și un berbec, îndemnându-i să-și schimbe viața.

Și așa, ocârmuind bine turma credincioșilor, încredințată lui, s-a mutat la Domnul la 12 decembrie în anul 348, iar sfintele lui moaște sunt păstrate în mare cinste, până în ziua de astăzi, într-o raclă de mult preț, în insula Corfu.

Troparul, glas 1:

Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pen­tru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lu­crează prin tine tuturor tămăduiri!

Tot la această dată, Mineiul mai menționează pomenirea următorilor:

• Sf. Mc. Sinet
• Sf. Alexandru, Arhiepiscopul Ierusalimului
• Sf. Cuv. Amonata și Antu