Apostolul

Ap. Evrei 4, 1-13

Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduința să intrăm în odihna Lui, să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi. Pentru că și nouă ni s-a binevestit ca și acelora, dar cuvântul propovăduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credința la cei care l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă, precum s-a zis: "M-am jurat întru mânia Mea: nu vor intra întru odihna Mea", măcar că lucrurile erau săvârșite de la întemeierea lumii. Căci undeva, despre ziua a șaptea, a zis astfel: "Și S-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrurile Sale". Și în același loc, zice iarăși: "Nu vor intra întru odihna Mea!". Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat, Dumnezeu hotărăște din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre". Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu. Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit și el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă a neascultării, Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii, Și nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite, pentru ochii Celui în fața Căruia noi vom da socoteală.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 21, 12-19

Dar, mai înainte de toate acestea, își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători, pentru numele Meu. Și va fi vouă spre mărturie. Puneți deci în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; Căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți și de frați și de neamuri și de prieteni, și vor ucide dintre voi. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu. Și păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.

Sinaxar

Sfântul Elefterie

A trăit în veacul al doilea după Hristos. Părinții săi erau din Roma, tatăl său, Eugeniu, fiind păgân și mare dregător al Imperiului, iar mama sa, Antia, primind credința creștină de la ucenicii Sfântului Apostol Pavel.

Însă Elefterie a rămas de mic orfan de tată și a fost crescut numai de mama sa, care îl aducea adesea la biserică și îl încredința preoților ca să-l învețe Sfintele Scripturi.

Pentru bunele lui deprinderi, credința dreaptă, iscusința minții și darul cuvântului, a fost hirotonit diacon la vârsta de 15 ani și preot la 18 ani; iar la vârsta de 20 de ani a fost rânduit episcop al Iliricului.

Atunci a trecut marea din Italia în Iliric și a început a propovădui Sfânta Evanghelie, prin purtare, prin minuni și prin cuvânt, în cetatea Avlon (astăzi Vlore, în Albania) și în împrejurimi. Sfântul Elefterie a atras pe mulți la credință.

De aceea, împăratul Adrian (117-138) a dat poruncă să fie prins și adus înaintea lui, iar Sfântul, mărturisind luminat pe Hristos – Dumnezeu adevărat, iar pe idoli defăimându-i, a fost dat la chinuri.

Atunci împăratul a poruncit ca Sfântul să fie culcat pe un pat de aramă înroșit în foc. L-au aruncat apoi într-un vas plin cu untură și smoală clocotită, dar, cu puterea lui Hristos, a fost păzit nevătămat.

Sfătuit de prefectul Coremon, împăratul a făcut un cuptor cu țepușe ascuțite de o parte și de alta. Însă, la rugăciunea Sfântului, Coremon însuși, umplându-se de Duh Sfânt, a intrat el mai întâi în cuptor și a ieșit nevătămat, mărturisind că Hristos este Dumnezeu, pentru care i s-a tăiat capul.

Iar Sfântul Elefterie, ieșind și el neatins din cuptor, a fost aruncat în temniță la porunca tiranului. Apoi a fost legat de un car tras de cai sălbatici.

Dezlegat însă de îngeri, s-a dus într-un munte înalt, unde trăia între fiarele sălbatice, care se îmblânzeau atunci când Sfântul le grăia cuvintele lui Dumnezeu.

Auzind împăratul că a scăpat, a trimis ostași ca să-l prindă; dar Sfântul i-a îndrumat la Hristos și i-a botezat. Iar toți cei care au crezut în Hristos erau ca la cinci sute.

Fiind prins în cele din urmă, Sfântul a fost dus iarăși în fața împăratului, care l-a dat spre mâncare fiarelor sălbatice. Dar, scăpând nevătămat, împăratul a poruncit la doi ostași de l-au ucis cu sulițele; și astfel și-a dat fericitul său suflet în mâna Ziditorului.

Iar mama lui, Sfânta Antia, pe când îl îmbrățișa și-l săruta pe fiul ei ucis de păgâni, a mărturisit și ea că este creștină, pentru care i s-a tăiat capul cu sabia.

Sfintele lor moaște au fost duse din Roma în cetatea Rieti, dar părți din ele s-au răspândit în lumea creștină, găsindu-se și la noi în țară, la biserica „Sfântul Elefterie” din București, precum și la alte biserici și mănăstiri.

Troparul, glas 5:

Cu haină de preot fiind îm­podobit și cu sângele curgând șiroaie, fericite, ai alergat la Stăpânul tău, Hristos, Înțe­lepte Elefterie, nimicitorul sa­tanei. Pentru aceasta nu în­ceta a te ruga pentru cei ce cu credință cinstesc fericitele tale nevoințe.

Mineul mai menționează la această dată și pomenirea:

• Sf. Antia, mama Sf. Elefterie
• Sf. Coremon prefectul
• Sf. Cuv. Pavel din Latro
• Sf. Mc. Suzana
• Sf. Cuv. Elefterie Cubicularul