Apostolul

Ap. 1 Tesaloniceni 5, 9-13; 24-28

1 Tesaloniceni 5, 9-13

Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să viețuim. De aceea, îndemnați-vă și zidiți-vă unul pe altul, așa precum și faceți. Vă mai rugăm, fraților, să cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voștri în Domnul și vă povățuiesc; Și pentru lucrarea lor, să-i socotiți pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiți între voi în bună pace.

1 Tesaloniceni 5, 24-28

Credincios este Cel care vă cheamă. El va și îndeplini. Fraților, rugați-vă pentru noi. Îmbrățișați pe toți frații cu sărutare sfântă. Vă îndemn stăruitor pe voi întru Domnul, ca să citiți scrisoarea aceasta tuturor sfinților frați. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. Amin!

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 12, 2-12

Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeți. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Ci și perii capului vostru, toți sunt numărați. Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi și la dregători și la stăpâniri nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde, sau ce veți zice, Că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneți.

Sinaxar

†) Sf. Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, și Sf. Antuza, mama sa

Acest mare dascăl și luminător al lumii s-a născut în marea cetate Antiohia, la anul 344, din părinți dreptcredincioși: tatăl lui se numea Secund și era căpetenia oștirii din Siria, iar mama sa era Sfânta Antuza.

Din fragedă vârstă, a pierdut pe tatăl său, iar mama sa nu s-a mai căsătorit, deși era foarte tânără, ci și-a închinat viața creșterii copilului ei. El a fost botezat la vârsta de 20 de ani și a avut parte, prin grija mamei sale, de cei mai vestiți dascăli din Antiohia: Libanie și Andragatie.

Încă de la început, Sfântul a arătat o mare dragoste către știința oratoriei și, cu sârguință, s-a pus la învățătură încât, cu ascuțimea minții, a deprins toată știința vremii. Tot așa a ajuns și la cunoașterea Sfintelor Scripturi, având doi îndrumători de seamă: pe arhiepiscopul Antiohiei, Sfântul Meletie, și pe Diodor din Tars, conducătorul școlii din Antiohia.

Mai era în Antiohia și o casă creștină de asceți, condusă de un nevoitor mai în vârstă, cu numele Carterie, unde Sfântul Ioan, și alți tineri ca el, dezgustați de o viață călduță, fără duh de jertfă, făceau legăminte ascetice, din dragoste pentru Hristos.

Era ca o mănăstire în cetate. Este timpul când Sfântul Ioan și-a împlinit visul său de taină, de a duce, o vreme, viață pustnicească. Prin urmare, în munții din preajma Antiohiei, el a trăit patru ani de mănăstire cu viață de obște și doi ani de pustnicie, într-o peșteră.

Astfel, ajungând la deprinderea vieții ascetice, Sfântul Ioan a fost hirotonit diacon (în anul 381) de Sfântul Meletie, arhiepiscopul, care-l și botezase, iar Sfântul Flavian, urmașul lui Meletie, l-a hirotonit preot (în anul 386). În această vreme, Sfântul Ioan a scris preafrumoasa lui carte Despre preoție, închinată prietenului său Vasile, căutând să-și îndreptățească fuga lui de preoție, socotindu-se nevrednic.

Ca preot, timp de 12 ani, a fost slujitorul și predicatorul neîntrecut al Arhiepiscopiei din Antiohia, alcătuind multe cuvinte de învățătură. Din acest timp ne-au rămas, de la el, Comentariile asupra Evangheliei de la Matei, Cuvântările despre statui și Comentarii la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, toate adevărate îndreptare pentru o viață desăvârșită.

Întâmplându-se ca Nectarie, arhiepiscopul Constantinopolului, să părăsească viața aceasta, Sfântul Ioan a fost chemat din porunca împăratului Arcadie, ca să fie sfințit arhiepiscop al Constantinopolului, primind hirotonia canonică din mâinile arhiepiscopului Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398.

Ca arhiereu, Sfântul Ioan s-a ostenit mult cu răspândirea credinței și convertirea la Ortodoxie a goților arieni de la Dunăre, cu evanghelizarea locuitorilor de la sate, cu întemeierea de așezăminte pentru bolnavi și săraci, pentru fecioare și văduve, dar nici nu a încetat a predica pentru îndreptarea moravurilor, împotriva luxului și a lăcomiei.

Dintr-o pricină ca aceasta, după căderea de la putere a lui Eutropie, primul dregător al împăratului, împărăteasa Eudoxia a devenit vrăjmașă Sfântului Ioan.

Și anume, pentru că, răpind ea, pe nedrept, via unei văduve sărace, ce se numea Calitropia, Sfântul Ioan a sfătuit-o să nu țină bunul altuia cu sila. Și, nevrând ea să asculte de cuvintele lui, Sfântul o mustra și o asemăna cu Izabela și Irodiada, iar ea s-a mâniat foarte. Și a fost izgonit Sfântul Ioan din scaun, întâi după Sinodul ținut la Stejar și condus de arhiepiscopul Teofil, care-l sfințise episcop.

Deci, după un timp, s-a întors Sfântul la scaunul său. Iar după două luni a fost izgonit a doua oară și surghiunit de împărat la Cucuz, în Armenia. Și, îndurând Sfântul multe suferințe, și-a dat cinstitul său suflet lui Dumnezeu, la Comane, în Armenia, la 14 septembrie în anul 407. Ultimele sale cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Tulburarea credincioșilor din Constantinopol nu a încetat decât în anul 438, când Sfântul Arhiepiscop Proclu, unul dintre ucenicii Sfântului, a mutat, cu mare alai, moaștele Sfântului Ioan, de la Comane la Constantinopol.

Împăratul Teodosie cel Tânăr și sora sa, Pulheria, au luat parte la sărbătoare, cerând în genunchi iertare pentru părinții lor, Arcadie și Eudoxia. Sfintele moaște au fost așezate cu cinste în biserica Sfinților Apostoli, din Constantinopol.

Celui mai mare predicator din veacul de aur al creștinătății, Biserica îi serbează pomenirea de trei ori pe an: la 13 noiembrie, la 27 și 30 ianuarie, precum și în fiecare zi când se săvârșește Liturghia care-i poartă numele.

Pentru rugăciunile sale, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Tropar – Glasul 8

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat. Vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Și cu cuvintele tale învățându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Mineiul mai menționează la această dată pomenirea Sfântului Mucenic Damaschin cel din cetatea împărătească (Constantinopol)