Apostolul
Ap. 1 Tesaloniceni 4, 18; 5, 1-10
1 Tesaloniceni 4, 18
De aceea, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.
1 Tesaloniceni 5, 1-10
Iar despre ani și despre vremuri, fraților, nu aveți nevoie să vă scriem, Căci voi înșivă știți bine că ziua Domnului vine așa, ca un fur noaptea. Atunci când vor zice: pace și liniște, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca și durerile peste cea însărcinată, și scăpare nu vor avea. Voi însă, fraților, nu sunteți în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. Căci voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei; nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca și ceilalți, ci să priveghem și să fim treji. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; și cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoșa credinței și a dragostei și punând coiful nădejdii de mântuire; Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să viețuim.
Sinaxar
Sf. Ier. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei
A fost cipriot de neam, fiu al lui Epifanie, domnul țării, și s-a însurat cu voia tatălui său și s-a făcut tată de copii. Apoi murindu-i și femeia și copiii, s-a întors cu toată dorirea spre adaosul virtuții și spre buna plăcere a lui Dumnezeu. Și pentru strălucirea vieții sale, a fost făcut arhiepiscop al Alexandriei, fiind cerut de poporul alexandrinilor de la împăratul Iraclie.
Și, după cuvântul Evangheliei fiind pus ca o făclie în sfeșnic, a strălucit ca o lumină de foc în lume. Și a petrecut mulți ani în scaunul arhieriei sale. Și multe minuni a făcut și a miluit pe săraci cu cele ce le trebuiau. Drept aceea, și dintru această faptă luând numele milostivului, și având toți spre dânsul evlavie, nu numai credincioșii, ci și necredincioșii, precum arată istoria ce scrie de dânsul, către Domnul s-a mutat.
Tropar, Glasul 8
Întru răbdarea ta ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase, întru rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulând. Dar, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Ioan, Milostive, Fericite, să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Atanasie Todoran
S-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuței, din ținutul transilvan al Năsăudului într-o familie de creștini ortodocși. Despre copilăria lui ne-au rămas puține cunoștințe; se știe doar că Sfântul era fruntaș în comună și cunoscător de carte, fusese jude și colector al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului și a Sălăuței.
Încă din tinerețe, pentru virtuțile sale și pentru curajul său a făcut parte dintr-un regiment militar al împărăției de la Viena. De aici, amânându-i-se eliberarea, a plecat din oastea stăpânilor săi de altă credință și s-a întors acasă.
Urmărit de oamenii împărăției, s-a refugiat în Munții Țibleșului, în Maramureș și în Țara Chioarului. În acest surghiun s-a rugat neîncetat lui Dumnezeu pentru sine și pentru semenii săi aflați în suferințe și în umilințe de tot felul.
Nevoințele sale s-au înmulțit și mai mult când a fost prins de cei rău credincioși și a fost închis câțiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței.
După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu, unde credința ortodoxă a strămoșilor săi era amenințată de uniație. Astfel că, neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtășirii și spovedirii lui de către un preot unit.
Credința sa în Dumnezeu și dorința sa de dreptate și de adevăr nu l-au părăsit niciodată. Pentru aceasta în anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alți fruntași, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuței și Someșului Mare.
Împreună cu alți români, el însuși a fost la Viena unde s-a încheiat pactul cu guvernul și li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ținutul Năsăudului vor avea mai multe înlesniri și nu vor fi siliți să-și lepede credința ortodoxă.
Întors acasă și așteptând roadele înțelegerii, fericitul Atanasie și-a dat seama că nu s-a ținut seama de dorința românilor și a început să se opună pe față încercărilor de convertire la Biserica papală.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit ,,La mocirlă”, era organizată sfințirea drapelelor de luptă și depunerea jurământului de către nouă companii ale regimentului de graniță nou înființat.
Generalul Bukov, trimis de Curtea din Viena să urmărească și să grăbească în Ardeal trecerea românilor la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni și să fie de față la sfințirea steagului, fiind însoțit de episcopul unit.
În acele momente de grea încercare pentru creștinii ortodocși, când militarii erau pregătiți pentru depunerea jurământului, în față a ieșit, călare, ,,moș Tănase Todoran”, atunci în vârstă de 104 ani, și le-a rostit grănicerilor români o cuvântare.
Printre altele le spunea: ,,De doi ani noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi, cum ni s-a făgăduit!… Și apoi așa nu vom purta armele, ca sfânta credință să ne-o batjocorească! Jos armele!”.
Cuvintele înflăcărate ale evlaviosului bătrân au dat roade în inimile ascultătorilor săi și astfel, soldații care urmau să depună jurământ de credință față de Viena au trecut de partea lui Atanasie, aruncând armele jos.
Nu mult după aceea, stăpânirea a făcut cercetări pentru ca Sfinții mărturisitori să fie pedepsiți. Din aceasta pricină, la 12 noiembrie 1763, pe același platou din Salva a avut loc schingiuirea apărătorilor credinței strămoșești și a libertăților poporului ro-mân.
Binecredinciosul mucenic Atanasie a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, ,,pentru că i-a reținut pe oameni de la unire și de la înrolarea în statutul militar grăniceresc…”.
Împreună cu el și-au aflat sfârșitul mucenicesc și alți trei credincioși: Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu. De asemenea, alți nouăsprezece creștini ortodocși au fost bătuți cu vergi, mulți dintre ei murind sub lovituri.
Tropar, Glasul 1
Luptător pentru credință și neam, biruitor al potrivnicilor lui Hristos și apărător neînfricat al Ortodoxiei, ai odrăslit în Țara Năsăudului, primind cu bărbăție moarte de martir. Pentru aceasta, nimicind amăgirile asupritorilor, ai câștigat cununa cea neveștejită a sfințeniei. Fericite Atanasie, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să miluiască și să mântuiască sufletele noastre.
Capetele Sfinților martirizați au fost ridicate în pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăți din trupurile ciopârțite au fost așezate la răspântii de drumuri.
În astfel de chinuri s-a săvârșit vrednicul de pomenire Sfântul Mucenic Atanasie, vărsându-și sângele pentru credința strămoșească și pentru drepturile fraților săi români din Transilvania.
De atunci și până astăzi, cinstirea nevoințelor lui și a celor pătimitori împreună cu el se face neîntrerupt în sufletele ortodocșilor năsăudeni.
Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi! Amin.
Sf. Cuv. Nil Pustnicul („Ascetul”)
Avea multă putere în cuvinte, fiind eparh al Constantinopolului, pe vremea împărăției lui Mavrichie, și s-a căsătorit cu o femeie cinstită, care i-a născut doi copii, unul parte bărbătească și altul parte femeiască; după aceea și-a înduplecat femeia cu cuvintele și a făcut-o ca să lase Constantinopolul, și să meargă să locuiască la mănăstirile Egiptului, împărțind copiii: să ia el pe fiul său Teodul, și ea pe fiică-sa. Și făcând așa, s-au despărțit unii de alții.
Deci aflându-se Sfântul Nil cu părinții și cu fiul său la Muntele Sinai, niște barbari i-au lovit fără de veste ca niște fiare, și au luat rob, împreună și cu alți mulți, pe fiul său Teodul, pe care îl plângeau fără de seamă ca pe un rob, precum se vede în cartea ce este făcută de dânsul.
Deci, învrednicindu-se după aceasta de dumnezeiasca preoție, a alcătuit cuvinte pustnicești pline de toată înțelepciunea și înțelegerea și folosul, care cu puterea cuvântului și cu harul Sfântului Duh îndeamnă spre nevoință. Și tocmind multe cărți prin care aducea pe mulți către Hristos cu dragoste dumnezeiască, cu pace s-a săvârșit.
Și zace cu fiul său Teodul împreună și cu alți pustnici, precum zic unii în sfânta biserică a Sfinților Apostoli, la Orfanotrofion dedesubtul jertfelnicului, puși acolo de Iustin împăratul.
Tropar, Glasul 8
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nil, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Mineiul mai menționează la această dată și următoarele pomeniri:
- Sfântul Cuvios Martin, Episcopul Franciei
- Sfântul Proroc Ahia
- Sfântul Cuvios Martin, Episcopul Tarachinei
- Sfântul Mucenic Antonie și cei împreună cu el: Zevina, Gherman, Nichifor și Marato fecioara
- Sfântul Mucenic Arsachie
- Sfântul Leon, Patriarhul Constantinopolului
- Sfântul Mucenic Sava Nigdeli
- Sfântul Mucenic Nicolae Constantinopolitul