Apostolul

Ap. 2 Corinteni 5, 15-21

Și a murit pentru toți, ca cei ce viază să nu mai loruși, ci Aceluia care, pentru ei, a murit și a înviat. De aceea, noi nu mai știm de acum pe nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem. Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. Și toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuși, nesocotindu-le greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării. În numele lui Hristos, așadar, ne înfățișăm ca mijlocitori, ca și cum Însuși Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu! Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 1, 16-22

Și umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari. Și le-a zis Iisus: Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și îndată, lăsând mrejele, au mers după El. Și mergând puțin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și ei erau în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El. Și venind în Capernaum și îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăța. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor.

Sinaxar

Sf. Mc. Flor și Lavru

Sfinții Mucenici Flor și Lavru au trăit în secolul al II-lea, erau frați gemeni și sculptori în piatră, artă pe care au învățat-o de la Sfinții Proclu și Maxim. După ce dascălii lor au murit ca martiri, ei s-au dus la Iliric, în Dardania, în cetatea Ulpian, unde munceau pentru dregătorul Licon.

Acesta i-a trimis la Liciniu, fiul împărătesei Elpidia, care le-a poruncit să zidească un templu păgân. Flor și Lavru au împărțit săracilor banii primiți de la Liciniu și noaptea se rugau lui Dumnezeu, iar ziua lucrau pentru a termina templul.

Împreună cu Merentie, care fusese preot păgân și care se convertise la creștinism, Flor și Lavru au adunat pe săracii cărora le dăduseră banii și au dărâmat idolii din templu. Aflând despre cele întâmplate, Liciniu a poruncit ca săracii să fie aruncați într-un cuptor încins, iar Flor și Lavru să fie bătuți și trimiși dregătorului Licon.

Acesta i-a băgat pe sfinți într-un puț adânc și așa Flor și Lavru și-au găsit sfârșitul vieții. Peste câțiva ani moaștele lor au fost scoase din puț și așezate cu cinste în racle, care izvorau miruri și vindecau de boli pe cei care se apropiau de ele.

Tropar, glasul 4

Pe preaîmpodobita și de Dumnezeu înțelepțita doime cea prealuminoasă, pe Fericitul Flor și pe Preacinstitul Lavru, după vrednicie să-i lăudăm credincioșii, căci aceștia cu osârdie au propovăduit în chip văzut tuturor, pe Treimea Cea Nezidită. Pentru aceasta, pătimind până la sânge, s-au încununat cu cunună prealuminoasă și se roagă lui Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.