Sinaxar
Viața Sfântului Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu
Cuviosul Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din județul Botoșani, într-o familie de țărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an și ceva.
Din cauza condițiilor vitrege din timpul Primului Război Mondial și de mai apoi, tânărul Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, și doi ani de școală profesională.
Fiind foarte apropiat de fratele său Gheorghie, mai mare decât el cu zece ani, Dumitru l-a urmat în viața monahală, mai întâi în România, începând din 1923, și apoi la Muntele Athos, trei ani mai târziu. În timp ce Gheorghie a primit numele de Ghimnazie la Schitul Măgura din Moldova, unde a fost hirotonit ierodiacon, Dumitru avea să devină monah în Muntele Athos.
Cei doi frați au intrat în Sfântul Munte în ziua de 6 septembrie 1926, împreună cu încă doi tovarăși, veniți și ei de la Schitul Măgura. Dumitru avea pe atunci doar 17 ani. După un scurt pelerinaj prin Athos, frații Ignat au încearcat să se stabilească la Schitul Românesc Prodromu, dar nu sunt primiți, din cauza problemelor existente în acea vreme la schit.
Împreună cu un alt călugăr român, schimonahul Sebastian, Părintele Ghimnazie și cu Dumitru împrumută o sumă apreciabilă de bani și cumpără Chilia „Bunavestire” de pe teritoriul Mănăstirii Pantocrator. Pentru a-și putea plăti datoria, cei doi frați muncesc din greu, timp de trei ani, ca argați la Mănăstirea Iviron. Deși viața le era foarte aspră, la Chilia „Bunavestire” Dumitru și Părintele Ghimnazie au avut cele mai mari bucurii duhovnicești, care i-au ajutat să treacă cu bine peste multele ispite ale demonilor.
În 1927 Dumitru este tuns călugăr cu numele Dionisie, iar în 1931 este hirotonit ierodiacon. După moartea părintelui Sebastian, starețul lor, frații Ignat merg în 1933 la Chilia „Sfântul Tihon din Zadonsk” din Kapsala, condusă de Starețul Ghedeon Chelaru. Împreună cu acesta, vor prelua din 1937 Chilia „Sfântul Gheorghe” Colciu, pe care au refăcut-o din temelii și de care Cuviosul Dionisie nu se va mai despărți niciodată. Este făcut ieromonah în 1937 la Chilia „Sfântul Tihon”, de către Episcopul Sfântului Munte, Ierotei, iar duhovnic devine în 1945.
Decenii la rând Cuviosul Dionisie s-a nevoit în tăcere, urmând exemplul de viață al fratelui său, Părintele Ghimnazie, care ajunsese la o mare sfințenie înainte de sfârșitul său pământesc, în 1965. După moartea Părintelui Ghedeon Chelaru, în 1979, Cuviosul Dionisie a devenit conducătorul chiliei, avându-l alături pe schimonahul Ioan Șova, iar celor doi li s-au adăugat în următoarele decenii și alți viețuitori.
Bucurându-se de-a lungul vieții de sfaturile duhovnicești ale unor părinți sporiți, ca Antipa Dinescu, Elisei Filibiu, Macarie Untan, Ioan Guțu și Dometie Trihenea, Cuviosul Dionisie a devenit unul dintre cei mai experimentați părinți duhovnicești din Sfântul Munte, deopotrivă pentru monahii români, greci sau de alte neamuri, dar și pentru miile de pelerini veniți din întreaga lume ca să găsească la Colciu liniște sufletească și sfat duhovnicesc. Cuviosul Dionisie a trecut la cele veșnice în 28 aprilie/ 11 mai 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuți în Sfântul Munte.
Sfântul Sfințit Mucenic Mochie
Atrăit în secolul al III-lea și a fost preot în Amfipol. Părinții lui erau de bun neam și bogați. Sfântul propovăduia pe Domnul Hristos și îi învăța pe toți să nu se închine idolilor.
Pentru că a răsturnat un jertfelnic al unui zeu păgân, mărturisind cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos, Mochie a fost ucis în Bizanț, în jurul anului 295. Înainte de a muri, i-a mulțumit lui Dumnezeu.
Ultimele lui cuvinte au fost: Doamne, primește sufletul meu în pace. Mai târziu, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a construit o biserică în cinstea Sfântului Martir Mochie, în care au fost așezate sfintele sale moaște.
Troparul, glas 4:
Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfinții Metodie și Chiril, Apostolii slavilor
Constantin (mai târziu Chiril) și Mihail (mai târziu Metodie) s-au născut la începutul secolului al IX-lea în Tesalonic într-o familie senatorială. Anii exacți ai nașterii sunt necunoscuți. Constantin, cel mare, se crede că s-a născut în 826, în timp ce Metodie se crede că s-a născut în 827.
Tatăl lor, Leon, era drungarios, adică guvernator al themei (regiune militar-administrativă a Imperiului Bizantin) din Tesalonic, a cărei jurisdicție cuprindea și slavii din Macedonia.
Se crede că mama lor a fost de origine slavă. Fiind crescuți într-o zonă bilingvă, cu vorbitori de slavonă și greacă, cei doi frați au ajuns la o cunoaștere aprofundată a ambelor limbi. Ca urmare a poziției familiei lor, cei doi frați au beneficiat de o educație aleasă.
Constantin și Mihail și-au pierdut tatăl la o vârstă fragedă și au fost crescuți sub protecția unchiului lor, Teoctist, care era un demnitar de rang înalt al guvernului bizantin, responsabil cu comunicațiile poștale și cu relațiile diplomatice ale imperiului.
În anul 843, el l-a chemat pe Constantin la Constantinopol pentru a-și continua studiile la universitatea de acolo. În Constantinopol, el a fost hirotonit diacon. Deoarece Constantin era un bun cunoscător al teologiei și se putea exprima cu ușurință în arabă și ebraică.
Prima sa misiune pe lângă Califul Abbasid Al-Mutawakkil a fost să discute principiile Sfintei Treimi cu teologii arabi și astfel să îmbunătățească relațiile diplomatice ale imperiului cu Califatul Abbasid.
De asemenea, Teoctist a aranjat ca Mihail să primească o poziție în administrația slavă a imperiului. Curând, el s-a retras la mănăstirea din Muntele Olimp unde a fost tuns cu numele de Metodie.
Clerul german folosea latina ca limbă liturgică pentru a-și menține influența în Moravia și, astfel, nu au fost deloc încântați de activitatea lui Constantin și Metodie, folosind această deosebire pentru a-i ataca pe cei doi frați.
După ce au lucrat câțiva ani, cei doi frați au fost chemați de Papa Nicolae I să vină în fața Bisericii din Roma și să-și apere activitatea care o desfășurau în jurisdicția Romei.
Cu toate acestea, înainte de sosirea lor la Roma, Nicolae a murit în 869 și a fost succedat de Adrian al II-lea. După ce Adrian a fost convins de ortodoxia celor doi frați, el a aprobat folosirea limbii slavone în cultul bisericii și le-a cerut să-și continue activitatea.
El l-a hirotonit atunci pe Metodie ca episcop. Constantin a îmbrăcat rasa monahală într-o biserică greacă din Roma. El a primit numele de Chiril, nume sub care este cunoscut de obicei.
Chiril nu s-a mai întors în Moravia deoarece a murit la scurt timp după acestea. Data morții lui Chiril nu este cunoscută, dar se pare că a avut loc curând după hirotonirea sa, amândouă petrecute probabil în februarie 869, iar decesul său a survenit, cel mai probabil, în 14 februarie.
Adrian al II-lea a reînființat vechea eparhie de Panonia, ca prima eparhie slavă de Moravia și Panonia, independentă de germani, la solicitarea prinților slavi Rastislav, Sviatopluk și Kocel.
Aici, Metodie a fost numit arhiepiscop al noii eparhii. Cu toate acestea, la reîntoarcerea în Moravia în 870, regele german Ludovic și episcopii germani l-au convocat pe Metodie la un sinod în Ratisbona, unde l-au demis și întemnițat.
După ce germanii au fost înfrânți militar în Moravia, Papa Ioan al VII-lea l-a eliberat trei ani mai târziu și l-a reinstalat ca Arhiepiscop de Moravia. În curând, ortodoxia sa a fost din nou pusă sub semnul întrebării de germani, în special din cauza folosirii slavonei.
Încă o data Ioan al VII-lea a aprobat folosirea slavonei la Sfânta Liturghie, dar cu amendamentul că întâi se citea Evanghelia în latină și apoi în slavă. De asemenea, acuzatorul lui Metodie, Wiching, a fost numit episcop vicar al lui Metodie, și din această poziție el a continuat să i se opună lui Metodie.
Cu sănătatea șubrezită în urma îndelungatei lupte cu oponenții săi, Metodie a murit în 6 aprilie 885, după ce a recomndat ca succesor al său să fie numit ucenicul său, slavul din Moravia, Gorazd.
Cei doi frați sunt prăznuiți în data de 11 mai. Sfinții Metodie și Chiril sunt cei care au conceput alfabetul slavon, numit și chirilic (după numele Sfântului Chiril). Acest alfabet a fost utilizat în România până în anul 1860, când a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în scris.
Troparul, glas 5:
Alergând cu evlavie și dor fierbinte cetatea Tesalonicului la Biserica voastră sărută dumnezeieștile voastre moaște, sfințite părinte Chiril și Metodie, înțelepte, ai slavilor apostoli, frați buni grăitori de Dumnezeu și rugători pentru noi către Domnul.