Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul s-a născut în anul 360 în Alexandria Egiptului, din părinți creștini, rude apropiate ale Arhiepiscopului Teofil al Alexandriei (383-412) și ale Sf. Chiril (412-444), urmașul acestuia. Având o situație financiară bună, părinții l-au trimis pe tânărul Isidor la școlile de filozofie și teologie din Antiohia, tocmai când păstorea acolo ca preot Sfântul Ioan Gură de Aur.

Isidor i-a fost ucenic și l-a avut ca pildă de trăire duhovnicească. Reîntors în Egipt, ar fi putut să aibă o slujbă deosebită, însă Isidor a renunțat la moștenirea primită de la părinți și a intrat în Mănăstirea Pilusiu din partea de răsărit a Deltei Nilului, nu departe de orașul cu același nume.

De aceea și Cuviosul Isidor este numit „pelusiotul”. Cuvântul grecesc „pilos” înseamnă mlaștină sau noroi și, cum mănăstirea era poziționată în delta fluviului Nil, într-o regiune mlăștinoasă, i s-a zis „Pilusiu”, adică „Mănăstirea din mlaștini”. În această mănăstire și-a petrecut Isidor tot restul vieții, sporind în rugăciune și credință față de Dumnezeu.

Acolo s-a învrednicit de treapta preoției, ajungând și stareț. Împăratul Teodosie al II-lea (408-450) îl cinstea în mod deosebit pe Cuviosul Isidor. Acesta l-a sfătuit pe împărat să convoace Sinodul al III-lea Ecumenic la Efes, în anul 431, pentru apărarea dreptei credințe creștine împotriva ereziei nestoriene.

De la Cuviosul Isidor au rămas 2090 de epistole pline de înțelepciune, sfaturi duhovnicești și știință teologică.

Astfel a povățuit Cuviosul Isidor pe toți până la adânci bătrâneți, când s-a mutat cu pace la Domnul, în anul 436.

Tropar Glasul 8

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isidor, duhul tău.

Sf. Sfințit Mc. Avramie

Sfântul Sfințit Mucenic Avramie a trăit în secolul al IV-lea, fiind episcop în localitatea Arbela din Persia.

A fost prins de mai marele preoților păgâni și obligat să se închine soarelui. Refuzând acest lucru, Episcopul Avramie a fost supus supliciilor și dus în localitatea Telman, unde a primit moarte mucenicească prin sabie în anul 353.

Tropar Glasul 8

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Avramie, duhul tău.