Sfânta Muceniță Tatiana era din vechea Romă și a trăit în vremea împăratului Alexandru Sever (222-235).

S-a născut din părinți credincioși; tatăl ei a avut dregătoria de consul, în trei rânduri, și se bucura de multă cinste în senatul roman, fără a se ști că este creștin.

Fericita Tatiana a crescut în casa părinților ei cu bunăcuviință și cu frică de Dumnezeu, învățând cu bucurie tainele dreptei credințe.

Ajungând la vârsta căsătoriei, Tatiana n-a voit să se căsătorească, ci viețuia în curăție, cu dragoste creștinească. Dorea din tot sufletul să fie mireasă lui Hristos, Căruia Îi slujea ziua și noaptea, jertfindu-se pe sine și împodobindu-se cu fapte bune.

Era fericită că părinții ei binecuvântau această hotărâre și slujea Domnului cu mai mare râvnă, încât s-a învrednicit de cinstea de a fi diaconiță a Bisericii din Roma, ajutând la catehizarea și botezarea femeilor.

În vremea aceea, deși împăratul nu prigonea pe creștini el însuși, totuși, îi lăsa pe dregătorii mai mici să se poarte după voia lor cu aceștia.

Astfel, pornindu-se prigoană din partea necredincioșilor, Sfânta Tatiana a mărturisit că este creștină, a fost prinsă și dusă în templul zeului Apolo. Sfânta s-a rugat lui Dumnezeu și idolul a căzut la pământ, sfărâmându-se, precum și o parte din templu.

Atunci, din porunca mai marilor cetății a fost supusă la chinuri cumplite: bătăi, scoaterea ochilor, goliciunea trupului, scrijelirea pe trup cu brice, aruncarea în temniță, tăierea sânilor, aruncarea spre a fi mâncată de către fiare, spânzurarea și strujirea trupului, aruncarea în foc.

Dar toate le-a îndurat cu putere de sus, de parcă nu simțea nici o durere, și, cu toate că era schingiuită de prigonitori, propovăduia neîncetat celor de față despre puterea și chemarea Mântuitorului, încât mulți păgâni veneau la credința în Hristos. De aceea, au poruncit să fie decapitați sfânta și tatăl ei.

În secolul al XVI-lea, capul Sfintei Mucenițe Tatiana a fost adus în țara noastră de Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) și se află, în prezent, în Catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova.

Troparul, glas 4:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfânta Muceniță Eutasia.