Apostolul

Ap. Coloseni 1, 1-6

Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voința lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, Sfinților și credincioșilor frați întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos. Mulțumim lui Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi, Căci am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus și despre dragostea ce aveți către toți sfinții, Pentru nădejdea cea gătită vouă în ceruri, de care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, Care, ajungând la voi, precum și în toată lumea, aduce roadă și sporește întocmai ca la voi, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut, întru adevăr, harul lui Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 16, 10-15

Cel ce este credincios în foarte puțin și în mult este credincios; și cel ce e nedrept în foarte puțin și în mult este nedrept. Deci dacă n-ați fost credincioși în bogăția nedreaptă, cine vă va încredința pe cea adevărată? Și dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona. Toate acestea le auzeau și fariseii, care erau iubitori de argint și-L luau în bătaie de joc. Și El le-a zis: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.

Sinaxar

Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei

Sfântul Grigorie s-a născut în anul 335. Tatăl său, pe nume Vasile, era originar din provincia Pont, iar mama, Emilia, din Cezarea Capadociei.

Din cei 10 copii născuți de Emilia, 5 au îmbrăcat haina monahală, dintre care 3 au ajuns episcopi: Vasile cel Mare, Petru de Sevasta, Grigorie de Nyssa.

Bunica Macrina i-a crescut pe copii în duh creștin, împreună cu mama lor, Emilia, și sora lor, Macrina cea Tânără. 6 persoane din această familie sunt cinstite ca sfinți în Biserica Ortodoxă.

O familie de sfinți

1. Sfântul Grigorie de Nyssa;
2. Sfânta Macrina cea Bătrână (bunica);
3. Sfânta Emilia (mama);
4. Sfântul Vasile cel Mare (frate);
5. Sfântul Petru de Sevasta (frate);
6. Sfânta Macrina cea Tânără (sora).

Sf. Grigorie a studiat în Cezareea Capadociei. A fost căsătorit cu Theosebeia și se pare că ar fi avut un băiat. A fost hirotonit în anul 371/372 episcop de Nyssa – mic oraș aflat la o distanță de circa 80 km de Cezareea.

Sfântul Grigorie a avut necazuri din partea arienilor, care în anul 375/376, i-au înscenat un proces de ordin economic, în urma căruia a fost trimis în exil. Se va întoarce în scaunul episcopal după trei ani, în urma unui decret imperial de grațiere.

A fost unul dintre apărătorii dreptei credințe la Sinodul al II-lea Ecumenic, împăratul Teodosie remarcând calitatea deosebită a prestației sale teologice și retorice.

Pentru aceste calități, Sf. Grigorie de Nyssa a fost ales, și nu episcopul Constantinopolului cum prevedeau uzanțele, să rostească cuvântul funeral la înmormântarea împărătesei Pulheria din anul 385 și apoi la moartea împărătesei Flacilla.

Lucrările sale cu caracter teologic au fost elaborate în a doua parte a vieții sale, când a urmat pas cu pas învățătura celorlalți doi capadocieni, Vasile și Grigorie de Nazianz. Ca și ei, episcopul Nyssei apără unitatea Ființei divine și Treimea Persoanelor.

A trecut la cele veșnice în anul 395.

Troparul, glas 4:

Dumnezeul părinților noștri Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești

Acest Cuvios Părinte se numără printre cele mai alese roade duhovnicești pe care le-a odrăslit binecuvântatul pământ al Moldovei. Viața Sf. Antipa a fost povestită de el însuși egumenului Pimen de la Mănăstirea Valaam din nordul Rusiei.

Sf. Cuv. Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, azi în județul Bacău.

La botez a primit numele Alexandru. Tatăl său, Gheorghe Constantin Luchian, era diacon la biserica satului, iar mama, Ecaterina Manase, a fost călugărită mai târziu cu numele Elisabeta.

În Patericul Valaamului găsim scris că cei doi soți nu au avut copii multă vreme, însă, în cele din urmă, rugăciunile lor au fost ascultate și Dumnezeu le-a dăruit un prunc pe care mama sa l-a născut fără dureri.

Despre copilul Alexandru mai știm din sinaxare că lua în mânuțele sale șerpi veninoși și, spre mirarea și spaima tuturor, nu pătimea niciun rău din partea lor.

A studiat la școala satului. Încă nu terminase școala când tatăl său a fost chemat la Domnul. Rămas orfan, a fost nevoit să învețe meșteșugul legării de cărți, pentru a contribui la întreținerea familiei.

Chemarea la viața monahală

La vârsta de 20 de ani a fost călăuzit de Duhul Sfânt să intre în nevoința călugărească.

În urma unei cercetări dumnezeiești, Alexandru a părăsit casa părintească, îndreptându-se spre Mănăstirea Neamț, unde nu a fost primit însă de starețul așezământului.

A mers la schitul Brazi, din Vrancea. Acolo, în vremea noviciatului său, a fost de față la aflarea în chip minunat a moaștelor Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie, mitropolitul Moldovei, ctitor al schitului, martirizat de tătari (pomenit la 22 septembrie).

La Schitul Brazi, fratele Alexandru a deprins ascultarea și rugăciunea minții de la duhovnicul și starețul Dimitrie. Acesta l-a tuns în rasoforie și i-a dat numele de Alipie, apoi, văzând sporirea lui duhovnicească, după doi ani de ucenicie, i-a da binecuvântarea să meargă la Sfântul Munte Athos, pentru o mai mare nevoință.

Rasoforul Alipie s-a oprit pentru o vreme la Mănăstirea Căldărușani, în care se păstrau încă tradițiile paisiene, moștenite prin ucenicii vrednicului de pomenire, Sfântul stareț Gheorghe (pomenit la 3 decembrie).

La Căldărușani s-a dovedit a fi cu luare aminte la toate cuvintele de învățătură ale părinților, nevoindu-se cu rugăciunea, cu postul, cu ascultarea, așa cum se cuvine celor dornici de viață călugărească.

După doi ani a plecat la Muntele Athos, despre care îi vor fi vorbit unii părinți mai în vârstă care trăiseră în „Grădina Maicii Domnului”.

Sf. Antipa – Monah Atonit

S-a așezat la Schitul românesc Lacu, loc cunoscut pentru asprimea vieții călugărești de acolo. De la schit nu i s-a oferit nimic din cele necesare vieții pământești și s-a stabilit într-o chilie pe jumătate distrusă.

În chilie a aflat o icoană a Maicii Domnului afumată pe care a dus-o la renumitul zugrav Paisie și l-a rugat să o curețe. După puțină vreme i-a fost înapoiată complet nouă, zugravul încredințându-l că a devenit așa în chip minunat, după o simplă curățire.

Era o icoană făcătoare de minuni, care a vindecat mulți bolnavi și de care Sfântul nu s-a despărțit toată viața. Această icoană se află acum la Mănăstirea Valaam din Finlanda.

Timp de patru ani Sf. Antipa a trăit și în mănăstirea athonită Esfigmenu, în nordul Sfântului Munte, așezământ ajutat de domnitorii moldoveni, precum și de familia marelui mitropolit Veniamin Costachi (1803-1842).

În acea mănăstire, a primit schima cea mare, care impune post aspru și rugăciune neîncetată, devenind schimonahul Antipa. Se pare că tot în această perioadă a fost hirotonit întru ierodiacon și ieromonah. A trăit apoi într-o altă chilie pe care însuși a refăcut-o.

În anul 1860, Cuviosul schimonah Antipa, după o viețuire de aproape 20 de ani în Sfântul Munte, se reîntoarce în Moldova la cererea și îndemnul a doi monahi moldoveni, viețuitori în Athos, Nifon și Nectarie, care începuseră să zidească Schitului românesc Prodromu.

Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești a fost rugat să meargă în Moldova pentru a strânge ajutoare, în vederea terminării ctitoriei lor.

Întoarcerea în România

A viețuit la schitul Bucium din Iași, metocul Schitului Prodromu.

Numele său ajunge să fie cunoscut și aici, încât era căutat de mulți credincioși, pentru care era o adevărată pildă de smerenie, de dragoste și de trăire adevărată.

Se îndreaptă apoi spre Rusia, având același scop – strângerea ajutoarelor pentru Schitul Prodromu.

Rusia

S-a oprit la Kiev, pentru a se închina moaștelor Cuvioșilor părinți din Lavra Pecerska, după care a pornit spre Moscova și apoi spre Sankt-Petersburg, unde a primit felurite ajutoare de la mitropoliții din aceste două orașe, stareți de mănăstiri și credincioși.

În schitul Prodromu se păstrează o bogată corespondență a Cuviosului Părinte Antipa cu conducerea schitului, privind trimiterea de ajutoare din Moldova și Rusia.

Chiar din primul an al sosirii sale în Rusia, a vizitat mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din lacul Ladoga, în apropiere de Finlanda (pe atunci Mare Ducat autonom în cadrul Imperiului Rus), care l-a impresionat în chip deosebit.

Drept aceea, după ce a trimis ajutoarele la Schitul Prodromu, în noiembrie 1865 s-a așezat în schitul cu hramul „Tuturor Sfinților” de lângă Mănăstirea Valaam.

Monah în Finlanda

Și-a continuat nevoințele duhovnicești, căutând să fie folositor obștii care îl înfiase. Și în această mănăstire erau cunoscute tradițiile paisiene, întrucât unii dintre monahii de pe vremuri fuseseră ucenici ai marelui stareț Paisie de la Neamț.

În chilia lui nu era nici pat, nici scaun. În fiecare zi de luni, miercuri și vineri de peste an, precum și în prima săptămână a postului Sfintelor Paști, nu gusta și nu bea nimic, iar în celelalte zile se îndestula cu mâncarea pe care o primea sâmbăta la prânz.

În viața anahoretică a avut mai multe slujiri monahale și s-a învrednicit de darul înainte-vederii. Cunoștea gândurile ascunse ale oamenilor și pe mulți îi povățuia pe calea mântuirii.

Era cunoscut ca un mare părinte duhovnicesc și dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Numele lui era vestit atât în Carelia, cât și în Rusia de nord, încât mulți monahi și credincioși iubitori de Dumnezeu îl căutau și îi urmau învățăturile.

Sfântul Antipa și-a cunoscut sfârșitul cu trei zile mai înainte, când icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot în aer și s-a așezat singură pe pieptul său.

După trei zile, în ziua de 10 ianuarie 1882, în chilia sa de la Valaam, în timp ce ucenicul său îi citea Acatistul Maicii Domnului, Sfântul Antipa a adormit în pace, la vârsta de 66 de ani.

A fost înmormântat în cimitirul de obște al mănăstirii, pe teritoriul schitului „Tuturor Sfinților”, lângă un paraclis ctitorit în cinstea Pătimirilor Mântuitorului, departe de patria sa, dar mereu cu gândul la ea.

Moaștele Cuviosului, care răspândeau un miros plăcut, au fost descoperite la 14 mai 1991 și depuse în biserica „Sfinții Serghie și Gherman de la Valaam”, unde se păstrează până în prezent.

Canonizarea

În anul 1906, la 24 de ani de la mutarea Cuviosului Antipa la Domnul, călugării ruși de la mănăstirea „Sfântul Panteleimon”, din Sfântul Munte Athos, l-au trecut în Mineiul rusesc pe luna ianuarie, ziua 10.

În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în calendar, cu pomenire în ziua chemării sale la Domnul, 10 ianuarie.

Prin decizia vrednicului de pomenire Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, la data de 19 iulie 2000, Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești a fost inclus și în rândul Sfinților Bisericii Ortodoxe Ruse, cu data de pomenire 10/23 ianuarie.

Troparul, glas 5:

Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam. O, Sfinte Părinte Antipa, mult lăudatule, asemenea mult minunaților bătrâni ai Moldovei te-ai făcut; și acum, locuind în slava cerescului Valaam, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne povățuiască pe calea îngerească.

Tot în 10 ianuarie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Dometian, Episcopul Meletiniei.