Apostolul

Ap. 1 Timotei 5, 22-25; 6, 1-11

1 Timotei 5, 22-25

Nu-ți pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaș la păcatele altora. Păstrează-te curat. De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni. Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în urma lor. Tot așa și faptele cele bune sunt vădite, și cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.

1 Timotei 6, 1-11

Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele și învățătura lui Dumnezeu. Iar cei ce au stăpâni credincioși să nu-i disprețuiască, sub cuvânt că sunt frați; ci mai mult să-i slujească, fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioși și iubiți. Acestea învață-i și poruncește-le. Iar de învață cineva altă învățătură și nu se ține de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos și de învățătura cea după dreapta credință, Acela e un îngâmfat, care nu știe nimic, suferind de boala discuțiilor și a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricați la minte și lipsiți de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câștig. Depărtează-te de unii ca aceștia. Și, în adevăr, evlavia este mare câștig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are. Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot așa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară; Ci, având hrană și îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulați. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită și în cursă și în multe pofte nebunești și vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină și în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință, și s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea și urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 18, 15-17; 26-30

Luca 18, 15-17

Și aduceau la El și pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.

Luca 18, 26-30

Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu, Și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.

Sinaxar

Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf

Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf au trăit în timpul împăratului Maximin Daza (305-314). În vremea aceea, în Alexandria (Egipt) au apărut mari tulburări între creștini și păgâni.

Împăratul Maximin a trimis pe unul din slujitorii săi de neam atenian, pe Mina, care era creștin în ascuns, să potolească aceste tulburări, lucru pe care l-a îndeplinit.

Aflându-se că este creștin, împăratul Maximin l-a trimis pe atenianul Ermoghen în Alexandria ca să îl convingă pe Mina să renunțe la credința creștină. Refuzând, Mina a fost întemnițat după prima zi de judecată în timpul căreia poporul auzise cum înțelepciunea creștină copleșea filosofia greacă păgână, fiind întărită de minunile săvârșite de Mina în toată Alexandria.

A doua zi, Mina a mărturisit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu vitejie, deși avea multe răni pe corp. În cele din urmă, Ermoghen a poruncit să-i taie limba, să-i scoată și ochii și l-a trimis pentru a doua oară în temniță. În timpul nopții, temnița s-a luminat și Însuși Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat mucenicului Mina și l-a tămăduit.

Tot în această noapte, Ermoghen s-a hotărât să îl îngroape pe fostul său prieten, pe atenianul Mina. Dimineața s-a dus la locul de judecată cu gândul de a înștiința poporul de hotărârea sa. Era sigur că Mina murise în timpul nopții.

Când ostașii l-au adus pe Mina din temniță și l-a văzut tămăduit și strălucind de bucurie, Ermoghen a strigat: ‘Roagă-te pentru mine, adevăratule slujitor al lui Dumnezeu. Roagă-te ca și eu nevrednicul să mă învrednicesc a fi sluga Dumnezeului tău’.

Din acel moment, cei doi creștini atenieni, Ermoghen și Mina, nu s-au mai despărțit. Peste câteva zile s-au strâns în Alexandria 13 episcopi și au botezat pe Ermoghen în fața poporului și l-au sfințit și episcop al Alexandriei.

Însă păgânul Rustic a înștiințat pe împăratul Maximin de cele întâmplate. Ajungând în Alexandria, Maximin i-a adus în fața judecății pe cei ce fuseseră oamenii lui de încredere, Mina și Ermoghen.

Cei doi au mărturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos chiar și când au fost supuși supliciilor, primind amândoi moarte martirică.

În fața acestor nelegiuiri comise de împăratul Maximin, Evgraf, fostul grefier din timpul când Mina venise judecător în Alexandria, a strigat cu mult curaj împăratului: ‘Și eu sunt creștin și mă lepăd de poruncile tale.

Ai intrat ca un leu în cetatea noastră și vrei să înghiți turma lui Hristos prin închinarea la idoli și să pierzi sfânta credință. Dar noi suntem gata de moarte pentru buna credință și te privim ca pe o vulpe bătrână’.

Neașteptându-se la o astfel de înfruntare, Maximin s-a ridicat furios și, luând o sabie, a retezat capul Sfântului Evgraf.

Troparul, glas 8:

Cu înfrânarea omorând por­nirile și îndemnurile cele arză­toare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alun­ga urmările bolilor celor nepu­tincioși și a face minuni, atât în viață, cât și după moarte. Minune uimitoare cu adevărat! Că oase goale izvorăsc tămă­duiri. Slavă Ție, Singurului Dumnezeu și Ziditorului.

Tot la această dată, Mineiul mai menționează pomenirea următorilor:

• Sf. Mc. Ghemel
• Sf. Cuv. Toma Defurchinul
• Sf. Sfințit Mucenic Teotecn
• Sf. Mc. Marian
• Sf. Mc. Evghenie