Apostolul

Ap. Galateni 4, 28-31; 5, 1-10

Galateni 4, 28-31

Iar noi, fraților, suntem după Isaac, fii ai făgăduinței. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot așa și acum. Dar ce zice Scriptura? "Izgonește pe roabă și fiul ei, căci nu va moșteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere". Deci, fraților, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.

Galateni 5, 1-10

Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei. Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc, iarăși, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea. Cei ce voiți să vă îndreptați prin Lege v-ați îndepărtat de Hristos, ați căzut din har; Căci noi așteptăm în Duh nădejdea dreptății din credință. Căci în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credința care este lucrătoare prin iubire. Voi alergați bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneți adevărului? Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă. Puțin aluat dospește toată frământătura. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veți cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi își va purta osânda, oricine ar fi el.

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 6, 54-56; 7, 1-8

Marcu 6, 54-56

Și ieșind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Și oriunde intra în sate sau în cetăți sau în sătulețe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El se vindecau.

Marcu 7, 1-8

Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Și văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor. Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături care sunt porunci omenești. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea multe, pe care le faceți.

Sinaxar

Sfântul Ierarh Teodosie de la Brazi

S-a născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a veacului al XVII-lea și, iubind din tinerețe viața călugărească, s-a lepădat de lume și a primit sfântul chip îngeresc la Schitul Brazi.

Cugetând ziua și noaptea la Legea lui Dumnezeu și deprinzând de la dascălii încercați din mănăstirile Țării de Jos a Moldovei învățăturile cele folositoare, a fost ales egumen al Mănăstirii Bogdana din ținutul Bacăului, reconstruind în vremea stăreției sale acest sfânt locaș.

Pentru vrednicia sa și pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Rădăuți în anul 1670, iar peste un an a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului.

Iubind cu adevărat sfintele lui Dumnezeu locașuri, a cercetat și a ajutat cu multă râvnă schiturile și mânăstirile din eparhia sa, sprijinind totodată și pe binecredincioșii creștini aflați în felurite necazuri sau cuprinși de sărăcie.

În anul 1674, Sfântul și preaînvățatul mitropolit Dosoftei, silit de vitregia vremurilor, s-a retras în Polonia, împreună cu domnitorul Ștefan Petriceicu, iar Moldova a fost asuprită de cetele de turci și de tătari, care au adus la cârma țării pe Dumitrașcu, din neamul Cantacuzinilor.

Acesta, văzând că moldovenii au fost lipsiți de păstorul lor, a cerut arhiereilor să-și pună mitropolit. Ierarhul Teodosie, deși nu voia, mai mult fiind silit, a luat conducerea Mitropoliei Moldovei în acele vremuri greu de îndurat, când turcii și tătarii intraseră ca lupii înfometați în smerita lui turmă.

De aceea, bunul păstor nu a răbdat mult a vedea în toate zilele cum sunt nedreptățiți creștinii, ci, punându-și sufletul pentru oile sale, a mers la domnitor și i-a cerut să pună capăt asupririi poporului și să alunge dincolo de hotare pe păgâni.

Mâniat, Dumirașcu Vodă nu a voit să audă mustrările cele drepte ale mitropolitului, ci, fără judecată, l-a silit să-și părăsească scaunul, pe care nu stătuse decât vreme de un an, și să fie pus sub pază în Mănăstirea „Sfântul Sava”, din Iași.

Răbdând cu mult curaj nedreapta prigonire, ierarhul mărturisitor al dreptății a stat închis acolo până la revenirea în țară a blândului mitropolit Dosoftei, care l-a scos pe ierarhul Teodosie din surghiunul său.

Acesta s-a retras în părțile Țării de Jos, viețuind când la Focșani, când la Bogdana. În acest răstimp s-a îngrijit îndeosebi de reconstruirea Schitului Brazi, unde a ridicat o nouă biserică și chilii, așezând acolo monahi și punându-i sub ascultarea egumenului Zaharia, care viețuise o vreme în Sfântul Munte Athos.

În anul 1688, pe când se afla la Focșani, a fost răpit și dus în Țara Românească, unde a îndurat, vreme de 10 săptămâni, închisoare și chinuri din partea rudeniilor lui Dumitrașcu Vodă, fostul domnitor al Moldovei. Scăpând cu viață și din această dureroasă încercare, ierarhul Teodosie a continuat să se ocupe de sfintele locașuri din ținutul Vrancei, pregătind toate cele necesare pentru ridicarea a încă trei schituri.

În toamna anului 1694, tătarii au năvălit din nou în Moldova, jefuind pe creștini și distrugând bisericile. Cunoscându-și mai înainte sfârșitul, mitropolitul Teodosie s-a pregătit duhovnicește. Curând, la Schitul Brazi a venit o ceată de tătari, care l-au schingiuit pe bătrânul arhiereu, cerându-i să le predea agoniseala mănăstirii și odoarele sfântului locaș.

Acesta a refuzat, preferând mai degrabă să fie chinuit, decât să dea în mâinile păgânilor puținele bunuri ale mânăstirii și sfintele vase. În cele din urmă, tătarii i-au tăiat capul. Noaptea a fost îngropat în grabă de câțiva credincioși. Așa a luat cununa muceniciei mult-pătimitorul ierarh, primindu-și prin sabie sfârșitul și suferind pentru dragostea de Dumnezeu și de Biserică.

Prin minune, în anul 1842, s-au aflat cinstitele sale moaște, de față fiind și Sfântul Antipa de la Calapodești. Astăzi, moaștele Sfântului se află tot la Mănăstirea Brazi, lângă orașul Panciu din Vrancea, fiind izvor de vindecări și de alinare sufletească pentru toți cei ce vin să-l cinstească.

Viața Sfințitului Mucenic Teodosie, râvna lui pentru ridicarea de sfinte locașuri și pentru cinstirea celor sfinte, smerenia sa adâncă, dragostea pentru buna rânduială și chivernisire a obștilor monahale, grija părintească față de păstoriții săi, răbdarea tuturor suferințelor și prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum și lucrarea lui, încununată de jertfa martirică, au făcut ca să fie întotdeauna cinstit cu evlavie de dreptslăvitorii creștini, fiind canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2003.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeu nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Tropar – Glasul 1

Arătatu-te-ai, Ierarhe Teodosie, sfeșnic pururea luminos și mare apărător al Bisericii lui Hristos. Strălucit-ai, prin slujire și mucenicie, ca o jertfă preacurată, aducându-te Stăpânului tuturor; slăvim pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Sfântul Sfințit Mucenic Foca, Episcopul Sinopiei

S-a născut în orașul Sinopi, iar părinții săi au fost Pamfil și Maria.

Încă din tinerețe s-a învrednicit de darul Duhului Sfânt, făcând minuni. A fost ales Episcop al orașului Sinopi.

În timpul împăratului Traian (98-117), a suferit moarte martirică din porunca dregătorului African († 117).

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Teodosie de la Brazi (audio)

Arătatu-te-ai Teodosie sfeșnic pururea luminos și mare apărător al Bisericii lui Hristos, stralucit-ai prin slujire și prin mucenicie ca o jertfă preacurată aducându-te Stăpânului tuturor, slăvim pomenirea ta rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre mare milă.