Sfântul Mucenic Atinoghen
Sfântul Sfințit Mucenic Atinoghen, originar din Sevastia Capadociei, a fost episcop al orașului Pidahtoea.
În timpul persecuției împăratului Dioclețian, Sfântul Atinoghen s-a retras într-un schit din apropierea satului Pidaton. Aici trăia împreună cu 10 ucenici în rugăciune. Într-o zi, pe când Sfântul Atinoghen nu se afla în schit, ucenicii săi au fost prinși din porunca guvernatorului Filomarh și apoi uciși.
Plecând în căutarea lor, Atinoghen i-a aflat în temnița dregătorului și l-a mustrat pe acesta, atrăgând mânia guvernatorului, care a poruncit să fie omorât.
I s-a respectat totuși ultima dorință, aceea de a primi moartea în mănăstirea sa, prin tăierea capului.
Pe drumul spre mănăstire, o căprioară pe care Atinoghen o hrănea uneori cu mâna lui a fugit înspre el și văzându-l în chinuri, a început să plângă.
Atinoghen, preoții și ucenicii lui s-au mutat la Domnul în 311.
Tropar, glasul 4
Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta Muceniță Iulia
Tot, astăzi, Biserica Ortodoxă pomenește pe Sfânta Muceniță Iulia, care s-a născut la Cartagina dintr-o familie aristocrată. Când persanii au capturat Cartagina, ei au luat de acolo mulți prizonieri, ca sclavi.
Sfânta Iulia a fost capturată și făcută sclavă, căzând în mâinile unui păgân, negustor în Siria. Văzând că este creștină, el a sfătuit-o de multe ori să se lepede de Hristos și să se facă de o credință cu el, dar Iulia l-a privit cu dispreț.
Văzând că Iulia este foarte credincioasă și pricepută la treburile pe care i le încredința, negustorul a lăsat-o în pace și nu i-a mai vorbit niciodată de credință.
Odată negustorul și-a încărcat marfa în corabie și luând-o și pe Iulia cu el. Când au sosit în Corsica, au nimerit într-un festival idolesc.
Dar cumva păgânii au descoperit că Iulia stă în corabie și au scos-o afară cu sila, în ciuda împotrivirii mari a negustorului, stăpânul ei.
Păgânii i-au tăiat sânii, au urcat-o pe o stâncă și au răstignit-o pe o cruce, unde Iulia și-a dat sufletul.
Moartea ei a descoperit-o îngerul lui Dumnezeu unor monahi de pe o insulă din apropiere, Margarita (sau Gorgona), care au îngropat-o cu cinste.
De-a lungul secolelor la mormântul Sfintei Iulia s-au lucrat nenumărate minuni, iar unora dintre cei vii chiar mucenița li s-a înfățișat aievea.
Ea a luat mucenicia cu cinste în veacul al șaselea.
Tropar, glas 4
Mielușeaua Ta, Iisuse, Ιulia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.