Apostolul
Ap. Fapte 12, 25; 13, 1-12
Faptele Apostolilor 12, 25
Iar Barnaba și Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.
Faptele Apostolilor 13, 1-12
Și erau în Biserica din Antiohia prooroci și învățători: Barnaba și Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, și Saul. Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiți-mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. Deci, ei, mânați de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Și ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau și pe Ioan slujitor. Și străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, Care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înțelept. Acesta chemând la sine pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu, Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul - căci așa se tâlcuiește numele lui - căutând să întoarcă pe proconsul de la credință. Iar Saul - care se numește și Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit țintă la el, Și a zis: O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Și acum, iată mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric și, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învățătura Domnului.
Sfânta Evanghelie
Ev. Ioan 8, 51-59
Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea și proorocii; și Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și proorocii. Cine te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăvește, despre Care ziceți voi că este Dumnezeul vostru. Și nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și dacă aș zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit și a ieșit din templu și, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.
Sinaxar
Sfântul Mucenic Talaleu
A trăit în secolul al treilea și era originar din localitatea Libanon Dasos, Fenicia (Libanul de astăzi). Părinții săi, Varuhie și Romilia, erau creștini, iar tatăl său, episcopul acelei localități.
Studiase medicina și devenise un doctor iscusit și căutat de mulți pentru vindecare, mai ales că Dumnezeu îl învrednicise cu darul facerii de minuni. Vindeca bolile prin rugăciune fără să aștepte răsplată în schimb; cerea un singur lucru celor vindecați, și anume să creadă în Mântuitorul Iisus Hristos cu toată tăria inimii lor.
După un timp, Talaleu a ajuns în orașul Edesa din Siria la începutul domniei împăratului Numerian (283-284), când acest oraș era condus de dregătorul Tiberian, un păgân aspru care dorea să înlăture numele lui Iisus Hristos din sufletele credincioșilor. Sfântul Talaleu a fost prins și bătut.
Dobândind libertatea, s-a dus în Cilicia. Acolo a fost prins din nou și supus chinurilor din porunca conducătorului Teodor, însă Sfântul Talaleu nu a renunțat la credința creștină, răbdând chinurile cu mult curaj.
Fiind întrebat cu puterea cui săvârșește acele vindecări, Talaleu a răspuns că numai cu puterea Mântuitorului Iisus Hristos și a semnului Sfintei Cruci a vindecat pe cei bolnavi și acest lucru îl pot dovedi chiar cei vindecați. În urma acestei mărturisiri, sfântul a fost supus mai multor suplicii, apoi urcat într-o barcă fără vâsle și lăsat în largul Mării Egee, în voia valurilor.
Întorcându-se sănătos la țărm, îmbrăcat în haină albă, Teodor a poruncit soldaților să îl prindă din nou și să-l arunce la lei. Însă nici de data aceasta măsurile de pedeapsă ale lui Teodor nu au avut succes deoarece Dumnezeu nu l-a părăsit pe Sfântul Talaleu, care a îmblânzit leii.
Simțindu-se rușinat în fața mulțimii de faptul că pedepsele sale nu reușeau să îl schimbe pe Sfântul Talaleu, Teodor a poruncit în cele din urmă ca sfântul să fie trecut prin sabie, primind în felul acesta moarte mucenicească.
Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfânta Lidia din Filipi
Sfânta Lidia din Filipi este cunoscută drept prima creștină din Europa. În Faptele Sfinților Apostoli se precizează că după ce Pavel predică mai multor femei adunate la un râu din apropierea cetății Filipi, Lidia, o femeie vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, a crezut în Hristos și a mărturisit că vrea să devină creștină.
Din Scriptură aflăm că „Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima că să ia aminte la cele grăite de Pavel” (Fapte 16:14). Primește botezul de la Sfântul Apostol Pavel, iar în casa ei se formează prima comunitate creștină europeană.
Mai târziu și alte persoane din Filipi s-au botezat și au devenit creștini. Acestora Pavel le va scrie o epistolă, în care le vorbește despre chenoză sau smerita Întrupare a Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
Sfânta Lidia era din Tiatira, Asia Mică (orășelul Al-Hissar din Turcia de astăzi). Se crede că era evreică, pentru că ieșise împreună cu alte femei în ziua sâmbetei în afară cetății, într-un loc dedicat rugăciunii. Faptul că femeile mergeau în afară orașului, pe malul răului Zygaktis, pentru a-și spăla ritualic mâinile într-o apă curgătoare, deducem că în Filipi nu era o sinagogă, fiind probabil puțini evrei acolo.
Biserica Ortodoxă o cinstește pe Sfânta Lidia ca fiind „întocmai cu Apostolii”.
În apropierea localității antice Filipi se află Biserica „Sfânta Lidia”, un loc liniștit și retras de pe malul răului Gangitis; acolo, un altar de piatră, ridicat în cinstea Sfintei Lidia, amintește de locul în care a fost botezată prima creștină din Europa.
Cu cuget curat pe Dumnezeu cinstind, prin Pavel primit-ai lumina harului și cea dintâi în Filippi lui Hristos ai crezut, de Dumnezeu înțelepțită, cu toată casata. Pentru aceasta, în cântări te cinstim, Lidia din Filippi. Slavă Celui ce ne-a izbăvit prin tine, Slavă Celui ce lucrează prin tine, Slavă Celui ce prin tine ne-a dăruit cele înalte.
Sfântul Cuvios Talasie Libianul
Tot în data de 20 mai, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Cuvios Talasie Libianul, Izvorâtorul de mir, care s-a săvârșit cu pace în anul 648.