16 ianuarie

joi · Lună în scădere

Cinstirea lanțului Sf. Ap. Petru; Sf. Mc. Danact citețul

Se fac nunți · se fac parastase

Ap. Evrei 10, 35-39; 11, 1-7 · Ev. Marcu 9, 10-15

Apostolul

Ap. Evrei 10, 35-39; 11, 1-7

Nu lepădați dar încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. "Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va întârzia; Iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el". Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinței spre dobândirea sufletului.

Evrei 11, 1-7

Iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; și prin credință grăiește și azi, deși a murit. Prin credință, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, și nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu. Fără credință, dar, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că Se face răsplătitor celor care Îl caută. Prin credință, luând Noe înștiințare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credință el a osândit lumea și dreptății celei din credință s-a făcut moștenitor.

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 9, 10-15

Iar ei au ținut cuvântul, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar El le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Și venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se între ei. Și îndată toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina.

Sinaxar

Cinstirea lanțului Sf. Ap. Petru

În 16 ianuarie se face pomenirea lanțului cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru din porunca tetrarhului Irod, după cum aflăm în cartea Faptele Apostolilor 12, 1-12. Lanțul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru a primit de la sfințitul său trup putere tămăduitoare, pentru cei ce se apropiau de el cu credință.

Creștinii l-au luat și l-au ascuns. A fost păstrat ascuns până în anul 439 când Sfântul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (420-450), l-a dăruit împărătesei Evdochia, soția lui Teodosie al II-lea (408-458) în semn de recunoștință pentru că zidise multe biserici în Sfânta Cetate.

Împărăteasa l-a dus în vechea biserică Sfânta Sofia din Constantinopol, în locul căreia, împăratul Justinian (527-565) a zidit în anul 537 măreața biserică cu același nume.

O parte din acest lanț a fost dăruit de împărăteasa Evdochia fiicei sale Eudoxia, soția împăratului Valentinian al III-lea.

Aceasta l-a așezat în Biserica „Sfântul Petru” din Roma. Acolo se mai află și un alt lanț cu care Sfântul Apostol Petru fusese legat în timpul prigonirii lui Nero (54-68). Sărbătorirea închinării lanțului Sfântului Petru este foarte veche.S-a constat a fi chiar de la începutul secolului al II-lea.

Astăzi se sărbătorește nu numai amintirea minunii prin care Sfântul Apostol Petru a fost scăpat de la moarte de îngerul Domnului, ci și închinarea lanțului cu care a fost legat în temniță de Irod și a lanțului cu care a fost legat în timpul persecuției împăratului Nero.

Tropar – Glasul 4
Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanțuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care cu credință cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruiește nouă mare milă

Sf. Mc. Danact citețul

Odată, când au năvălit păgânii în biserică, Sfântul a luat vasele și veșmintele bisericii pentru a le salva și pentru a nu cădea în mâinile profane ale necredincioșilor.

Sfântul Mucenic Danact a viețuit în secolul al II-lea, în Avlona Iliricului (Albania de astăzi) și era citeț în biserica de acolo.

Odată, când au năvălit păgânii în biserică, Sfântul a luat vasele și veșmintele bisericii pentru a le salva și pentru a nu cădea în mâinile profane ale necredincioșilor, și le-a păstrat într-un loc fortificat, la cinci mile de oraș, spre mare.

Dar necredincioșii prinzându-l și arestându-l, îl sileau prin orice mijloace să aducă sacrificii zeului Dionis. Însă Sfântul Danact a rezistat în fața presiunilor și a rămas statornic și ferm în credința lui în Hristos. Atunci, au poruncit păgânii să i se taie capul, iar trupul lui a fost aruncate în mare.

Așa a primit smeritul citeț Danact cununa muceniciei.

Τropar, glasul 4:
Mucenicul Tău, Doamne, Danact, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.