Sf. Apostol, întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan

După Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, mulți veneau la credință prin cuvintele și minunilor Sfinților Apostoli. Înmulțindu-se astfel numărul ucenicilor, Apostolii au ales șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, pe care i-au hirotonit și, prin ei, s-a făcut început treptei diaconiei în Biserică.

Cuvântul „diacon” înseamnă „slujitor”, deoarece diaconii erau rânduiți să le fie spre ajutor Apostolilor în slujirea fraților la mesele de obște și la împărțirea milosteniilor către văduve și săraci.

Ei predicau, de asemenea, cuvântul Evangheliei, botezau și ajutau la săvârșirea rugăciunilor și a Euharistiei în Biserica din Ierusalim.

Cel mai de seamă dintre acești șapte diaconi era Sfântul Ștefan, tânăr plin de Duhul Sfânt, care făcea minuni și propovăduia cu îndrăzneală credința în Iisus Hristos, dovedind-o din Sfintele Scripturi.

La scurt timp după așezarea lui în slujirea aceasta, unii din sinagoga zisă „a liberților, și a cirenenilor, și a alexandrinilor, și a celor din Cilicia și din Asia” au început a se sfădi cu Ștefan, tăgăduind propovăduirea sa.

Cum Ștefan apăra credința cea adevărată cu privire la Mântuitorul Hristos, Care S-a născut din pururea Fecioara Maria, S-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri și S-a înălțat la ceruri și stă de-a dreapta Tatălui ceresc, iudeii s-au hotărât să-l piardă. Sfântul Ștefan a fost învinuit de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu și dus în fața sinedriului spre a fi judecat.

Au fost aduși martori mincinoși care să spună că l-au auzit hulind împotriva templului și a Legii lui Dumnezeu. Atunci însă „cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui Ștefan ca o față de înger” (Faptele Apostolilor 6, 15), pentru că era luminată de harul dumnezeiesc.

Sfântul Arhidiacon a rostit o lungă cuvântare, arătând, din proroci, adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei. În cuvântarea sa, a arătat valoarea Legii și a prorociilor, pe care le-a desăvârșit Mântuitorul Hristos.

În cele din urmă, Sfântul Ștefan a înfierat cu focul adevărului inimile fariseilor iudei, zicând: „Voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt, precum părinții voștri, așa și voi! Pe care dintre proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi, care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor 7, 51-53).

Atunci cei de față, scrâșnind din dinți și sfâșiindu-și hainele, au hotărât să-l ucidă cu pietre. Dar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt, și-a îndreptat ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și a zis: ,,Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 7, 56). Atunci ei și-au astupat urechile și s-au năpustit asupra lui. L-au târât afară din cetate și au început a-l bate cu pietre, iar ca să poată lovi mai cu putere, și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul (cf. Faptelor Apostolilor 7, 57-58), care va deveni mai târziu marele Apostol Pavel.

Întărită în credință, inima Mucenicului Ștefan a fost o văpaie de dragoste „mai tare decât moartea” (cf. Cântarea Cântărilor 8, 6), pe care n-a putut-o stinge potopul de ură al mai-marilor poporului.

Dimpotrivă, dragostea atotcuprinzătoare și atotbiruitoare, după pilda Domnului (Luca 23, 34 ), l-a făcut să roage astfel: „Doamne Iisuse, primește duhul meu; și îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor 7, 59-60). Sfânta Tradiție ne spune că în vreme ce mulțimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ștefan, mai departe, pe Muntele Măslinilor, stăteau și se rugau, dându-i putere de a suferi mucenicia, însăși Maica Domnului, însoțită de Sfântul Ioan, ucenicul cel iubit al Domnului.

Sfântul Ștefan, întâiul diacon și întâiul Mucenic, a fost îngropat în ascuns, prin grija Dreptului Gamaliel și a fiului acestuia, Aviv. Aflarea minunată a sfintelor lui moaște, întâmplată în anul 415, este prăznuită la 15 septembrie, iar mutarea lor de la Ierusalim la Constantinopol este pomenită la 2 august.

Tropar, glasul 4

Încununatu-s-a creștetul tău cu diademă împărătească, pe urma luptelor pe care le-ai pătimit pentru Hristos Dumnezeu, luptătorule cel dintâi printre mucenici. Că vădind nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău, de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L totdeauna pentru sufletele noastre.

Sf. Cuv. Teodor Mărturisitorul

Cuv. Teodor și Teofan, fratele lui, au trăit pe vremea împăratului Teofil. Au grăit cu îndrăznire mare pentru cinstitele și sfintele icoane.

Pentru aceasta, din porunca împăratului Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, au fost bătuți fără de milă, li s-au scris stihuri pe frunte și au fost trimiși în surghiun.

În surghiun marele luptător Teodor a plecat la Domnul. Se spune că un bătrân mare era de față la plecarea lui către Domnul și că a auzit atunci cântări de îngeri (așa cinstea Dumnezeu pe slujitorul Său) și că el era unul din cei ce cântau.

Tropar, glasul 8

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Teodor, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.