Viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești

Cuvioasa Evloghia (Ecaterina) Țârlea provenea dintr-o familie aromână din Macedonia, născută în 1908. După o copilărie marcată de suferință – pierderea mamei și o fractură gravă a coloanei –, ea a fost adusă în România, unde a fost vindecată miraculos.

În 1927, Ecaterina s‑a dedicat activităților misionare și de colportaj cu revista „Cuvânt Bun”, distribuind cărți și iconițe în sate. Într‑un caz, un tânăr care a ridiculizat munca ei a fost pedepsit – mâneca i-a luat foc. Părintele Nicodim Bujor o descria ca „soră și mamă duhovnicească”, apreciind lupta sa împotriva concubinajului, care domina în societatea vremii.

În 1942, Ecaterina a fost tunsă în monahism la Mănăstirea Ciorogârla și a primit numele de Evloghia. Trăia în asceză – dormea în genunchi, pe zdrențe, fără foc iarna și cu rugăciune neîncetată. În ciuda piedicilor, Cuvioasa Evloghia și-a continuat misiunea până în Cadrilater.

Sfârșitul vieții sale pământești a fost mucenicesc. În localitatea Ulmeni, a fost bătută cu bestialitate, fiind chiar călcată în picioare. Și-a dat sufletul la Mănăstirea Samurcășești‑Ciorogârla, după ce a primit Sfintele Taine, în ziua de 19 decembrie 1949.

În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești și cu cinstire în data de 19 decembrie.

Sfântul Mucenic Bonifatie

Sfântul Mucenic Bonifatie (în limba latină: Bonifacius) a trăit, la Roma, pe vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian Galeriu (305-311).

Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acachie, proconsulul Romei. Bonifatie trăia în păcate cu stăpâna lui și era bețiv, dar era și milostiv, iubitor de străini, îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiți, își pleca urechea și inima la suferințele și rugămințile oamenilor.

La fel și stăpâna lui era milostivă și avea evlavie către Sfinții Mucenici. Și, fiindcă adeseori suspinau către Dumnezeu pentru păcatele lor, Domnul nu i-a lăsat mai mult să se întineze cu greșelile, ci a rânduit o spălare de întinările lor.

Într-una din zile, stăpâna i-a zis lui Bonifatie: „Mergi în Răsărit, unde creștinii sunt chinuiți, și adu-mi moaște de Mucenici, ca să le avem spre ajutor și mântuire sufletească”. Iar Bonifatie i-a răspuns: „Dacă-ți voi aduce moaștele mele, ai să le primești?”. Iar ea a râs, zicându-i: „Bețivule! Nu glumi cu acestea!”. Și, dându-i unele sfaturi, s-a rugat pentru el, i-a dat bani și l-a trimis.

Și a plecat Bonifatie, însoțit de 12 slujitori, cu aur mult, în Tarsul Ciliciei, unde creștinii erau chinuiți. Și, găsind acolo pe sfinți pătimind și suferind pentru Hristos, le-a sărutat lanțurile și rănile. Dar apoi, aprinzându-se el însuși de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea dregătorului și a mărturisit că este creștin.

Deci, prinzându-l, l-au spânzurat cu capul în jos și l-au tăiat fără milă, l-au împuns cu trestii ascuțite pe sub unghii, i-au turnat plumb topit pe gură și l-au băgat cu capul în jos într-un vas plin de smoală ce fierbea. Dar, din toate a ieșit nevătămat. Atunci, dregătorul a poruncit să i se taie capul și l-au scos spre ucidere. Iar Sfântul, după ce s-a rugat, și-a plecat capul și i l-au tăiat. Era ziua de 19 decembrie a anului 307.

Iar slugile, care veniseră cu el de la Roma, nu știau de cele întâmplate, că pe ascuns se depărtase de ei. Când au auzit de la ostași cu de-amănuntul chinurile lui și că s-a săvârșit pătimind, s-au dus să-i caute moaștele. Le-au găsit și au căzut înaintea lor; au plâns, le-au sărutat și-i cereau iertare.

Au cumpărat de la păgâni trupul Sfântului Bonifatie cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfășurat în giulgiuri și l-au dus la Roma. Iar Aglaia, stăpâna lui, aflând totul prin descoperire îngerească, a ieșit întru întâmpinarea lui, ca să-l primească și să-l cinstească precum se cuvenea.

L-a îngropat la 50 de stadii de Roma, iar mai târziu a zidit o biserică în numele lui, în mijlocul Romei, și l-a mutat în ea. Și acolo, la sfintele lui moaște, se făceau în fiecare zi nenumărate tămăduiri. Iar Aglaia, trăind de atunci cu bunăcuviință creștinească încă mulți ani, în pace și-a dat sufletul ei lui Dumnezeu, fiind pomenită în aceeași zi cu Sfântul Bonifatie, în 19 decembrie.

Moaștele Sfântului se găsesc la Roma, în biserica Sfinții Bonifatie și Alexie de pe colina Aventin, însă câteva părticele din moaștele sale au ajuns și în Răsărit, la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos și în alte sfinte locașuri.

Sfântul Mucenic Bonifatie este rugător pentru îndreptarea celor cuprinși de patima beției și de alte vicii.

Tropar, glasul 4

Mucenicul tău. Doamne, Bonifatie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sfântul Ierarh Grichentie

Sfântul Ierarh Grichentie (sec. VI) – S-a născut în Milan (Italia). Părinții săi, Agapie și Teodotia, l-au crescut ca pe un adevărat creștin. Din acest motiv Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii încă din tinerețe. A fost un mare ierarh, punând temelia Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos în acele ținuturi îndepărtate ale Arabiei.

Grichentie a încoronat pe Avramie urmașul lui Elesbaan care rege creștin al Arabiei. Sfântul Grichentie a avut o discuție publică cu învățatul Ervan. A ținut cinci zile în fața regelui și a tot poporul. În urma acestei discuții învățatul Ervan s-a botezat și a primit numele de Leon.

Avramie a domnit timp de 30 de ani și a fost îngropat în cetatea Farului. Mai pe urmă s-a mutat la Domnul și Cuviosul Grichentie Arhiepiscopul.

Mineiul mai menționează la această dată și pomenirea:

• Sf. Mc. Ilie, Prov și Aris
• Sf. Mc. Timotei și Polieuct
• Sf. Eutihie și Tesalonica
• Sf. Mc. Trifon