Apostolul

Ap. Tit 1, 5-14

Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc și să așezi preoți prin cetăți, precum ți-am rânduit: De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioși, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, pașnic, nepoftitor de câștig urât, Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înțelept, drept, cuvios, cumpătat, Ținându-se de cuvântul cel credincios al învățăturii, ca să fie destoinic și să îndemne la învățătura cea sănătoasă și să mustre pe cei potrivnici. Pentru că mulți sunt răzvrătiți, grăitori în deșert și înșelători, mai ales cei din tăierea împrejur, Cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învățând, pentru câștig urât, cele ce nu se cuvin. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoși, fiare rele, pântece leneșe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință, Și să nu dea ascultare basmelor iudaicești și poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 20, 9-18

Și a început să spună către popor pilda aceasta: Un om a sădit vie și a dat-o lucrătorilor și a plecat departe pentru multă vreme. Și la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic. Și a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o și pe aceea și batjocorind-o, au trimis-o fără nimic. Și a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o și pe aceea, au alungat-o. Și stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor rușina de el. Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moștenitorul; să-l omorâm ca moștenirea să fie a noastră. Și scoțându-l afară din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple! El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"? Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.

Sinaxar

Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf

Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf au trăit în timpul împăratului Maximin Daza (305-314). În vremea aceea, în Alexandria (Egipt) au apărut mari tulburări între creștini și păgâni.

Împăratul Maximin a trimis pe unul din slujitorii săi de neam atenian, pe Mina, care era creștin în ascuns, să potolească aceste tulburări, lucru pe care l-a îndeplinit.

Aflându-se că este creștin, împăratul Maximin l-a trimis pe atenianul Ermoghen în Alexandria ca să îl convingă pe Mina să renunțe la credința creștină. Refuzând, Mina a fost întemnițat după prima zi de judecată în timpul căreia poporul auzise cum înțelepciunea creștină copleșea filosofia greacă păgână, fiind întărită de minunile săvârșite de Mina în toată Alexandria.

A doua zi, Mina a mărturisit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu vitejie, deși avea multe răni pe corp. În cele din urmă, Ermoghen a poruncit să-i taie limba, să-i scoată și ochii și l-a trimis pentru a doua oară în temniță. În timpul nopții, temnița s-a luminat și Însuși Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat mucenicului Mina și l-a tămăduit.

Tot în această noapte, Ermoghen s-a hotărât să îl îngroape pe fostul său prieten, pe atenianul Mina. Dimineața s-a dus la locul de judecată cu gândul de a înștiința poporul de hotărârea sa. Era sigur că Mina murise în timpul nopții.

Când ostașii l-au adus pe Mina din temniță și l-a văzut tămăduit și strălucind de bucurie, Ermoghen a strigat: ‘Roagă-te pentru mine, adevăratule slujitor al lui Dumnezeu. Roagă-te ca și eu nevrednicul să mă învrednicesc a fi sluga Dumnezeului tău’.

Din acel moment, cei doi creștini atenieni, Ermoghen și Mina, nu s-au mai despărțit. Peste câteva zile s-au strâns în Alexandria 13 episcopi și au botezat pe Ermoghen în fața poporului și l-au sfințit și episcop al Alexandriei.

Însă păgânul Rustic a înștiințat pe împăratul Maximin de cele întâmplate. Ajungând în Alexandria, Maximin i-a adus în fața judecății pe cei ce fuseseră oamenii lui de încredere, Mina și Ermoghen.

Cei doi au mărturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos chiar și când au fost supuși supliciilor, primind amândoi moarte martirică.

În fața acestor nelegiuiri comise de împăratul Maximin, Evgraf, fostul grefier din timpul când Mina venise judecător în Alexandria, a strigat cu mult curaj împăratului: ‘Și eu sunt creștin și mă lepăd de poruncile tale.

Ai intrat ca un leu în cetatea noastră și vrei să înghiți turma lui Hristos prin închinarea la idoli și să pierzi sfânta credință. Dar noi suntem gata de moarte pentru buna credință și te privim ca pe o vulpe bătrână’.

Neașteptându-se la o astfel de înfruntare, Maximin s-a ridicat furios și, luând o sabie, a retezat capul Sfântului Evgraf.

Troparul, glas 8:

Cu înfrânarea omorând por­nirile și îndemnurile cele arză­toare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alun­ga urmările bolilor celor nepu­tincioși și a face minuni, atât în viață, cât și după moarte. Minune uimitoare cu adevărat! Că oase goale izvorăsc tămă­duiri. Slavă Ție, Singurului Dumnezeu și Ziditorului.

Tot la această dată, Mineiul mai menționează pomenirea următorilor:

• Sf. Mc. Ghemel
• Sf. Cuv. Toma Defurchinul
• Sf. Sfințit Mucenic Teotecn
• Sf. Mc. Marian
• Sf. Mc. Evghenie