Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit

S-a născut în Capadocia, în anul 439 după Hristos, iar părinții lui erau creștini și se numeau Ioan și Sofia. Încă de la vârsta de 8 ani a ales calea călugăriei și a intrat în mănăstirea numită a lui Flavian, unde a deprins să fie răbdător în toate și unde a învățat Psaltirea pe de rost.

Era atât de înfrânat încă din copilărie, încât, văzând în grădină un măr și dorind să-l mănânce, a zis: „Frumos era la vedere și bun la mâncare rodul ce m-a omorât”. A luat mărul în mâini, dar nu l-a mâncat, ci l-a călcat în picioare și și-a făgăduit să nu mănânce niciodată mere.

Pe când avea 18 ani, a mers la Cuviosul Eftimie cel Mare pentru sfat, iar acesta l-a trimis la Cuviosul Teoctist, în mănăstirea de obște, unde a cunoscut bunele obiceiuri și ostenelile fraților ce locuiau acolo. Din pricina covârșitoarei lui înduhovniciri, Cuviosul Eftimie îl numea copil bătrân. Și, cu cât creștea în vârstă, cu atât sporea și în virtute.

De aceea l-a și înzestrat Hristos Domnul cu darul minunilor. Printre altele, prin rugăciunea lui a făcut să izvorască apă în locuri fără de apă. Și a fost povățuitor și învățător multor călugări, întemeind în Palestina mănăstirea care îi poartă numele și așezând tipicul sfintelor slujbe pe care îl urmează până astăzi Biserica Ortodoxă.

Sfântul Sava este numit „cel Sfințit” pentru că a fost hirotonit preot și rânduit îndrumător al tuturor sihaștrilor din Palestina. El a mers în două rânduri la Constantinopol, fiind trimis ca sol de către patriarhii Ierusalimului din acele vremuri, la împărații Anastasie (491-518) și Iustinian cel Mare (527-565). Deci, ajungând la desăvârșirea cea întru Hristos, s-a mutat către Domnul în anul 532, fiind în vârstă de 94 de ani.

În anul 584, când a fost deschis mormântul Cuviosului spre a fi îngropat trupul starețului Casian, moaștele Sfântului Sava au fost găsite nestricate și răspândind bună mireasmă. În timpul năvălirilor arabe, moaștele Cuviosului au fost mutate la Constantinopol, iar după Cruciada a patra (1204), au fost duse la Veneția. În anul 1965, la insistențele Patriarhului ortodox Benedict al Ierusalimului, moaștele Sfântului Sava au fost aduse din nou în Mănăstirea sa, din Țara Sfântă, unde se află, întregi, până astăzi.

Tropar, glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele din adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sfinte Sava părintele nostru, cuvioase! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Mucenic Anastasie

A văzut odată cum sunt întrebați și judecați de păgâni sfinții mucenici și cum li se taie mădularele pentru mărturisirea lui Hristos. Pentru că era creștin și pentru că știa bunătățile pregătite de Dumnezeu mucenicilor, dorea și el să lupte pe aceeași cale pentru Hristos.

Și într-una din zile i s-a înfierbântat inima lui, și-a făcut semnul crucii și s-a dus în stadion. Stând în mijlocul adunării de lume a strigat cu glas mare: „Găsit am fost de cei ce nu m-au căutat, vădit m-am făcut celor ce nu m-au cercetat!” Privirile tuturor s-au îndreptat spre el. Atunci el a zis: „Ascultați, toți slujitorii diavolului, ascultați! Sunt creștin și cred în Domnul meu Iisus Hristos; iar pe idolii voștri și pe cei ce se închină lor îi dau anatemei și-i urăsc”.

Mulțimea a rămas înmărmurită de curajul lui. Dar îndată l-au dezbrăcat, l-au biciuit cumplit și au zis: „Asta pentru nerușinarea și obrăznicia ta! Dar dacă cinstești pe Hristos și nu te lepezi de El, ți se va tăia capul și vei fi mâncare peștilor, târâtoarelor și păsărilor”. Sfântul nu s-a lepădat. Atunci călăii l-au apucat îndată, i-au tăiat capul și ducându-l cu corabia departe puțin de țărm, l-au aruncat în mare.

Tropar, glasul 4

Mucenicul Tău, Doamne, Anastasie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot la această dată, Mineiul mai menționează pomenirea următorilor:

• Sf. Mc. Anastasie;
• Sf. Mc. Diogen, de pietre ucis;
• Sf. Mc. Averchie;
• Sf. Cuv. Non, care cu pace s-a săvârșit;
• Sf. Cuv. Nectarie din chilia lui Iagar, care se află la Cartea Athonului pustnicind la anii 1470 și care cu pace s-a săvârșit;
• Sf. Filofteiu Carcotul, părintele duhovnicesc al Sf. Cuv. Nectarie, care cu pace s-a săvârșit;
• Sf. Cuv. Mucenici care au locuit în chiliile Athonului și au înfruntat pe latino-cugetători, pe Împăratul Mihail și pe Patriarhul Bec.