Apostolul

Ap. 2 Tesaloniceni 3, 6-18

Fraților, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriți de orice frate care umblă fără rânduială și nu după predania pe care ați primit-o de la noi. Căci voi înșivă știți cum trebuie să vă asemănați nouă, că noi n-am umblat fără rânduială între voi, Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă și cu trudă, am lucrat noaptea și ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înșine pildă vouă, spre a ne urma. Căci și când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceștia le poruncim și-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în liniște și să-și mănânce pâinea lor. Iar voi, fraților, nu pregetați să faceți ce e bine. Și dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru prin epistolă, pe acela să-l însemnați și să nu mai aveți cu el nici un amestec, ca să-i fie rușine. Dar să nu-l socotiți ca pe un vrăjmaș, ci povățuiți-l ca pe un frate. Și Însuși Domnul păcii să vă dăruiască vouă pace totdeauna și în tot chipul! Domnul fie cu voi cu toți! Salutarea cu mâna mea - a lui Pavel; acesta este semnul meu în orice scrisoare. Așa scriu. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toți! Amin.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 13, 31-35

În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară prooroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!

Sinaxar

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului are o singură zi de înainteprăznuire. Cântările zilei o laudă pe Sf. Ana pentru că și-a adus fiica să trăiască dedicându-și viața Domnului, la Templul din Ierusalim.

Troparul, glas 4

Bucurie mai dinainte ne dăruiește astăzi Sfânta Ana, odrăslind Rod ce alungă întristarea, pe Singura pururea Fecioară, pe care o și aduce astăzi cu bucurie, făgăduițele rugăciuni împlinindu-și în Templul Domnului, ca pe Ceea ce este Biserică a Cuvântului lui Dumnezeu și Maică Curată.

Sfântul Grigorie Decapolitul

S-a născut și a crescut în sud-estul Asiei Mici, în Irinopole, una din cele zece cetăți din Decapole, în Isauria, din părinți dreptcredincioși, Serghie și Maria, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane, sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). A fost dat la carte din fragedă vârstă și, având aplecare spre cele dumnezeiești și învățând bine, citea pe la biserici.

Deci, dacă a ajuns la vârsta tinereții, părinții se pregăteau să-l însoare, dar el s-a despărțit de cele lumești, mergând la o mănăstire, unde se afla egumen Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său după mamă, care i-a fost lui adevărat părinte duhovnicesc.

În acea mănăstire a viețuit fericitul Grigorie vreme de 14 ani, pecetluindu-și viața cu tot folosul duhovnicesc al nevoințelor călugărești și după ce s-a pregătit cu sârguință a început a umbla din loc în loc, prin mijlocul credincioșilor din sate și din orașe, îmbărbătându-i spre mărturisirea dreptei credințe în lupta pentru sfintele icoane.

Lungă și plină de primejdii a fost călătoria aceasta a Sfântului Grigorie, întru care s-a arătat și mare făcător de minuni, că a trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungând până la Roma, unde a zăbovit mai multă vreme. A mers, apoi, în Siracuza Siciliei și a ajuns, de asemenea, și la biserica Sfântului Mina din Tesalonic, unde a primit și darul preoției.

Mergând către Bizanț, a ajuns în cele din urmă la muntele Olimp. Și mulțime multă de eretici a adus la calea credinței și a fost creștinilor de mare folos. Deci, urcându-se în munte și îmbolnăvindu-se, a înțeles că i s-a apropiat sfârșitul. A plecat atunci la Constantinopol, unde se afla unchiul său, Simeon, închis în temniță pentru sfintele icoane, și, închinându-se lui, s-a săvârșit cu pace, în anul 842.

Trupul lui n-a putrezit însă, ci s-a dovedit purtător de mari daruri și s-a păstrat în cinste, multă vreme în mănăstirea unde se sfârșise. Iar în anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, rezidind din temelie mănăstirea Bistrița, din județul Vâlcea, a adus cu multă cheltuială, moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul și le-a așezat la această mănăstire, unde se află și astăzi, fiind făcătoare de minuni, atât pentru bolile trupești, cât și pentru cele sufletești ale celor ce vin cu credință.

Racla de argint în care odihnesc ele astăzi este dăruită în 1656 de domnitorul Constantin Șerban (1654-1658).

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Grigorie Decapolitul, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul, glas 4

Chip te-ai făcut înfrânării și prin Dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat. Alergarea dreptei credințe o ai săvârșit și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor rău credincioși, Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Ascultă troparul aici!

Sfântul Mucenic Dasie din Durostor (Silistra de azi)

A fost soldat creștin străromân în Legiunea XI Claudia a armatei romane. O inscripție de la Cernavodă i-a făcut pe cercetători să presupună că Tasius (Dasius) ar fi suferit martiriul în orașul Axiopolis (Cernavodă), pe malul drept al Dunării, împreună cu Chirii și Quindeus sau Cindeus. Numele Dasius este de origine geto-dacică și înseamnă „miel”. A suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305).

Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn. Această sărbătoare păgână se celebra în Imperiul Roman timp de șapte zile, anual.

Pentru pregătirea sărbătorii, se obișnuia să se tragă la sorți un „rege”, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuși. Timp de treizeci de zile, alesul urma „să se dedea la tot felul de petreceri și desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldați, spre hazul și desfătarea mulțimii”.

După această perioadă, în timpul celor șapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales „rege” era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostașilor. La 17 noiembrie 304, sorții au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie.

Creștin în taină, știa că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veșnic. De aceea, a socotit că „este mai bine pentru mine să sufăr puține chinuri și munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moștenesc viața cea veșnică, împreună cu toți sfinții”.

Astfel, când a fost adus în fața soldaților ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creștin și preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemnițat și adus spre judecată în fața comandantului militar Bassus. Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Daisie să jertfească zeilor, însă refuzând a fost supus supliciilor și în cele din urmă a primit cununa muceniciei.

Troparul, glas 4

Sfinte Dasie, mucenic al lui Hristos, pe tine te laudă obștea credin­cioșilor din Axiopolis. Că pe tiranul vrăjmaș, cu puterea crucii, cu statornicie în mărtu­risirea credinței în Dumnezeu, vitejește l-ai călcat, făcându-te pe tine viteaz ostaș al lui Hristos. Că, lepădând păgânătatea, cununa cea adevărată, din mâna lui Hristos ai luat. Pe Acesta roagă-L, Preafericite Mucenice Dasie, să mântuiască pe toți cei ce săvârșesc sfântă pome­nirea ta.

Sfântul Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului

Era ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. El s-a învrednicit a vedea pe Sfântul Apostol Pavel vorbind la urechea acelui sfânt.

Troparul, glas 4

Dumnezeul părinților noștri Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.