Voscreasna Învierii · a 1-a · Utrenie

Ev. Matei 28, 16-20

Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Și apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.

Apostolul

Ap. Efeseni 2, 14-22

Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două - una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii, Desființând vrăjmășia în trupul Său, legea poruncilor și învățăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou și să întemeieze pacea, Și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia. Și, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe și pace celor de aproape; Că prin El avem și unii și alții apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, Zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, În Care voi împreună sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 8, 41-56

Și iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui, Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte. Și, pe când se ducea El, mulțimile Îl împresurau. Și o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei, și de nici unul nu putuse să fie vindecată, Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El, au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează și Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simțit o putere care a ieșit din Mine. Și, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace. Și încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi. Și venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și pe tatăl copilei și pe mamă. Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit. Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Din Evangheliar

Ev. Evrei 2, 2-10

Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri și orice călcare de poruncă și orice neascultare și-a primit dreapta răsplătire, Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârșie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o, Împreună mărturisind și Dumnezeu cu semne și cu minuni și cu multe feluri de puteri și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după a Sa voință? Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim. Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, că-l pomenești pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? L-ai micșorat pe el cu puțin față de îngeri; și cu mărire și cu cinste l-ai încununat și l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale. Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate (înțelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum toate i-au fost supuse. Ci pe Cel micșorat cu puțin față de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. Căci ducând pe mulți fii la mărire, I se cădea Aceluia, pentru Care sunt toate și prin Care sunt toate, ca să desăvârșească prin pătimire pe Începătorul mântuirii lor.

Ev. Luca 10, 16-21

Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Și s-au întors cei șaptezeci (și doi) cu bucurie, zicând: Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău. Și le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta.

Sinaxar

†) Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1, 14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn la patria noastră cerească.

După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc și-I împlinesc voia Lui în conducerea lumii, a împărățiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt.

Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepți: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire.

Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul și cu sprijinul îngerului păzitor.

La început, toți îngerii au fost făcuți de Dumnezeu buni, strălucind de lumină, de înțelepciune și de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului și al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-și dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii.

Și, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos și cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea cu Cel Preaînalt” (Isaia 14, 13-14). Și, amețit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.

Despre căderea lui Lucifer și a îngerilor lui, Scriptura ne vorbește așa: „Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Și se războia balaurul și îngerii lui; și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ, și îngerii lui au fost aruncați cu el” (Apocalipsa 12, 7-9).

Și așa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăiește Domnul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18). Și asemenea cu el și ceata de îngeri ce era sub conducerea lui, înălțându-se, a căzut și demoni s-au făcut, luptători împotriva mântuirii noastre.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă ascultarea față de Stăpânul său, s-a arătat adevărată căpetenie peste cetele celor fără de trupuri. Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor și a zis: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi; cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El? Că numele de Mihail, în limba evreiască, însemnează: „Cine este ca Dumnezeu?”.

Multe și mari binefaceri ale lui Dumnezeu s-au făcut oamenilor prin îngerii lui Dumnezeu, pentru că ei sunt pentru noi, mijlocitori, ajutători și rugători către Cel Preaînalt. Iar Mihail, ca un mai mare peste oștile cerești, ne izbăvește pe noi de toate primejdiile și necazurile, de boli și de ispite. Că a fost pus întâiul peste îngeri, în locul lui Lucifer și lumina lui nu suferă să o vadă cel ce a căzut.

Iar despre ceilalți îngeri cunoaștem din Sfânta Tradiție că, atunci când Adam a fost înșelat de satana și a fost izgonit din Rai și cu moarte s-a osândit și neamul omenesc a început a se înmulți, începând de atunci, îngerii au fost puși de Dumnezeu spre pază tuturor oamenilor, ca să nu rămână ei fără de purtare de grijă și să fie înșelați de diavolul. Și de atunci, tot credinciosul își are îngerul lui păzitor, iar necredincioșilor s-a pus un înger păzitor asupra fiecărei țări, precum și Moise a zis: „A pus hotare neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu” (Deuteronomul 32, 8).

De înger a fost luat și Enoh și a fost dus în Rai, ca, până la a doua venire a Domnului pe pământ, să nu vadă moartea cea de obște a oamenilor.

La fel și lui Noe celui drept, îngerul i-a vorbit de potop și l-a învățat pe el cum să facă o corabie, spre scăparea lui și a fiilor lui, ca să rămână rădăcină de la Adam, cel întâi zidit, și să se înmulțească neamul omenesc, asemenea și să le păzească spre trebuința oamenilor. Un înger a fost și cârmaciul corăbiei în acele mari ape și vânturi, după care tot el i-a spus lui Noe cum să săvârșească jertfele.

Și lui Avraam de-a pururea îngerii i-au fost sprijinitori și ajutători la război, când a biruit pe împăratul Chedarlaomer, care avea cu sine trei sute de mii de ostași, iar Avraam, numai trei sute optsprezece slugi, că avea ajutor pe îngerii lui Dumnezeu. Și pe Moise îngerul l-a pus mai mare peste seminția lui Israel și multe minuni a făcut cu dânsul: pe israeliteni i-a trecut marea, pe Faraon l-a afundat, iar în pustiul Sinai minuni a făcut.

Și după ce au ieșit fiii lui Israel din Egipt, Balac împăratul a chemat pe Valaam vrăjitorul, zicându-i să blesteme pe israeliți ca să-i fie lui robi, dar îngerul l-a întâmpinat pe el în porțile cetății. Deci, asina a văzut pe înger și a strivit piciorul lui Valaam.

Apoi Valaam, văzând pe înger, i s-a rugat lui, zicând: „Nu mă pierde pe mine, stăpâne, că iată, de acum nu ca să blestem, ci ca să binecuvântez pe Israel voi merge”, precum a și fost (Numeri 22, 22-35). Iar când a răposat Moise, atunci Mihail Arhanghelul i-a îngropat trupul său (cf. Iuda 1, 9).

Iar după aceasta, când Iosua al lui Navi a înconjurat Ierihonul, în care erau șapte împărați canaanei, după ce au căzut zidurile din temelii, atunci a văzut Iosua pe Mihail stând ca un ostaș întrarmat și i-a zis lui: „Al nostru ești, sau dintre potrivnicii noștri?”.

Și i-a zis Mihail: „Eu sunt voievodul oștirii puterilor cerești și acum am venit spre ajutorul tău”. Iar Iosua i s-a închinat lui, zicând: „Ce poruncești stăpâne, robului tău?”. Iar voievodul oștirii Domnului i-a zis: „Scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care stai sfânt este”. Și a făcut Iosua așa (Iosua 5, 13-15). Și a surpat Domnul toată puterea canaaneilor și a dat lui Israel pământul acela, pe care l-a făgăduit Dumnezeu părinților lor.

Însă, după aceea, întărindu-se madianiții și robind pe israeliți, s-a arătat îngerul lui Ghedeon și i-a zis: „Să iei cu tine trei sute de ostași și să mergi împotriva împăraților lui Madiam”, care aveau cu ei mii de madianiți.

Și a făcut Ghedeon așa, însă a dat oamenilor săi felinare și făclii și au năvălit asupra madianiților noaptea și din tulburarea îngerească aceștia s-au tăiat între ei și numai cei ce aveau felinare și erau cu Ghedeon, aceia au rămas vii (Judecători 6-7).

Și iarăși s-a arătat îngerul lui Manoe și femeii lui, spunându-le lor de nașterea lui Samson (Judecători 13, 1-21), care a biruit pe cei de alt neam și pe vrăjmașii lui Israel. Încă și când a ieșit David la război cu Goliat și l-a lovit pe el cu praștia în frunte, iarăși îngerul Domnului l-a lovit pe Goliat de dinapoi și a căzut în brânci (1 Regi 17, 49).

Că dacă David l-ar fi doborât pe el, apoi ar fi căzut cu fața în sus, iar nu cu fața în jos. Iarăși îngerul slujea minunat lui Ilie și bucate îi dădea din mâinile sale (3 Regi 19, 1-7). Iar în vremea lui Iezechia, a venit asupra Ierusalimului Senaherib, împăratul asirienilor și defăima pe Atotțiitorul, Dumnezeul lui Israel, iar Iezechia s-a rugat Atotțiitorului și a trimis Dumnezeu pe îngerul Său și a ucis îngerul Domnului o sută treizeci și cinci de mii din tabăra asirienilor (4 Regi 19, 35).

Și iarăși, în același Ierusalim, îngerul venea în tot anul și tulbura scăldătoarea Siloamului și multe tămăduiri făcea. Multe încă Însuși Dumnezeu a făcut, arătându-se în chip de înger, precum s-a arătat și lui Avraam în trei fețe și cu Iacov S-a luptat și la cei trei tineri din Babilon văpaia cuptorului în rouă s-a schimbat.

Și iarăși îngerul a izbăvit pe Daniel în groapă de gura leilor. Iar pe Avacum, el l-a dus din Ierusalim în Babilon și pe același Daniel cu hrană l-a hrănit.

Îngerul iarăși a surpat pe Nabucodonosor împăratul, din cinstea împărătească, pentru mândria lui, și din om în dobitoc cu chip străin l-a făcut și șapte ani cu iarbă și cu pământ s-a hrănit, precum mai înainte Daniel îi zisese lui.

Deci vedeți, fraților, câte binefaceri a arătat Dumnezeu, prin îngerii Săi, în Legea veche; apoi cu cât mai mult, în harul cel nou lucruri minunate a făcut.

Așa, când Hristos a înviat din mormânt, îngerul a vestit mai întâi femeilor, zicând: „Hristos a înviat, nu mai plângeți de acum!”. Îngerul și pe Petru l-a scos din temniță și legăturile lui Pavel le-a rupt și temnița a cutremurat-o.

Îngerul Domnului a răpit pe Filip Apostolul de la ochii famenului etiopian și l-a adus pe el din Gaza la Asot. Îngerul s-a arătat și lui Corneliu sutașul, la al nouălea ceas din zi, pe când postea și se ruga lui Dumnezeu, când i-a poruncit să cheme la sine pe Apostolul Petru.

Îngerul a fost ajutător în război împăratului Constantin asupra păgânului prigonitor Maxențiu și tot el a încredințat pe Constantin împăratul, arătându-i lui crucea pe cer și zicându-i: „Cu acest semn vei învinge pe vrăjmașii tăi”.

Îngerul a fost ajutător binecredinciosului împărat Iraclie asupra lui Cosroe, păgânul împărat persan. Iarăși, îngerii Domnului au întărit și pe Mucenici să grăiască împotriva păgânilor împărați, la războaie au ajutat binecredincioșilor cârmuitori și cuvioșilor părinți pustnici le ajută ca să biruiască meșteșugurile diavolești. Mucenicilor în chinuri le ușurează durerile și rănile și alte multe minuni fac: cuptoarele ce ard cu foc se sting, gurile leilor le leagă și pe morți îi înviază.

Îngerii sunt păzitori și slujitori ai cuvioșilor părinți și ai viețuitorilor în pustie, cărora le duc hrană, fiind trimiși de Dumnezeu și le-o dau în mâinile lor, precum lui Pavel Tebeul și marelui Eftimie le-au înmulțit pâinile, vinul și untdelemnul.

Și nu numai acestora, ci și la mulți alți sfinți slujesc îngerii și multe și negrăite minuni fac în veacul acesta. Pentru care pricină și Domnul Însuși zice către credincioși: „Să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 18, 10).

Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni și mare folositor și de bine făcător al mântuirii noastre și, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât și în Legea nouă.

Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail cinstim și pe preafrumosul și înveselitorul Arhanghel Gavriil, că și acesta, luând chip văzut, multe binefaceri a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele.

Astfel, în prorocia lui Daniel, Gavriil este numele îngerului tălmăcitor al vedeniei (Daniel 8, 16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniel înțelesul celor șaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Daniel 9, 2l-27). După tradiție, tot el, Gavriil, vestește lui Ioachim și Ana că din ei se va naște Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, Maria.

În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia nașterea lui Ioan, Botezătorul Domnului (Luca 1, 19). Tot Gavriil anunță Fecioarei din Nazaret nașterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca 1, 28).

Unii spun că tot Arhanghelul Gavriil a fost îngerul în veșmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe ușa mormântului și a șezut deasupra ei, după Învierea Domnului. Și el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosițelor vestea Învierii. Și, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, de la început și până la sfârșit.

Pentru aceasta și Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail la 8 noiembrie și să cheme darul și ajutorul amândurora, rugându-i ca, prin mijlocirea și rugăciunile lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei și Împărăției cerești. Amin.

Tropar Glasul 4

Mai marilor Voievozi ai Oștilor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii; cu rugăciunile voastre să ne acoperiți pe noi, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupești păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: izbăviți-ne din nevoi, ca niște mai mari peste cetele puterilor celor de sus.