Apostolul

Ap. Filipeni 2, 16-23

Ținând cu putere cuvântul vieții, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Și chiar dacă mi-aș vărsa sângele pentru jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și vă fericesc pe voi pe toți. Asemenea și voi bucurați-vă și fericiți-mă. Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca și eu să fiu cu inima bună, aflând vești despre voi. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine și care să vă poarte grija cu adevărat, Fiindcă toți caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos. Dar încercarea lui o cunoașteți, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 6, 37-45

Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați. Dați și se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura. Și le-a spus și pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poți să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele și, iarăși, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaște după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini și nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăiește gura lui.

Sinaxar

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași

Această sărbătoare amintește de aducerea la Iași, în 1996, a raclei cu capul Sfântului Apostol Andrei de la Catedrala Mitropolitană din Patras, Grecia. Evenimentul a fost organizat în contextul pelerinajului anual la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Sfântul Apostol Andrei este considerat Ocrotitorul României pentru că a predicat învățătura creștină sciților și tracilor, pe teritoriul actual al țării noastre.

În anul 1995 Sfântul Sinod a hotărât înscrierea sărbătorii lui cu cruce roșie în calendar. În februarie 1997, l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca „Ocrotitor al României”, iar în anul 2002 a hotărât ca sărbătoarea lui să devină „Sărbătoare Națională Bisericească”.

În 2012, Parlamentul României a declarat ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei – 30 noiembrie, ca „sărbătoare legală”. Semn al cinstirii românilor față de Sfântul Apostol Andrei este și faptul că noua Catedrală a Mântuirii Neamului poartă hramul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, pe lângă hramul Înălțarea Domnului, care este și Ziua Eroilor Români.

Troparul Sfântului Apostol Andrei, glas 1:

Fiu al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu și atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăși ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.

Sfinții Mucenici Carp și Papil, Agatodor și Agatonica

Episcopul Carp din Tiatira (Asia Mică) și Papil diaconul său au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul persecuției împăratului Deciu (249-251), din porunca guvernatorului Valeriu.

Fiind chinuiți în orașul Tiatira, aceștia nu au apostaziat de la credința creștină. Valeriu le-a confiscat averea și îi trimite în Sardes, unde, pentru a-i speria în speranța că vor renunța la credința creștină îl omoară pe Agatador, un slujitor credincios al Sfinților care îi urmase în Sardes.

Din acest oraș au fost duși în Pergam, orașul lor natal. Aici au fost din nou supuși supliciilor împreună cu sora diaconului Papil care vroia să moară pentru Hristos, dar pentru că de fiecare dată sfârșeau nevătămați, conducătorul Valeriu dă poruncă să li se taie capul.

Troparul, glas 4:

Ca o vistierie de mult preț și izvor ce izvorăște ape de tămă­duiri, a dat Stăpânul moaștele voastre celor de pe pământ; care șterg neputințele patimilor cele de multe feluri și dau neîncetat har sufletelor. Pentru aceasta, Sfinților Carp și Papi, cu un glas și cu dragoste săvârșim Sfântă pomenirea voastră.

Sfântul Mucenic Florentie

Sfântul Mucenic Florentie (sec/ al III-lea), a fost din cetatea Tesalonicului. Și fiind creștin și râvnitor binelui, ocăra și defăima înaintea tuturor, pe dumnezeii elinilor, întărea pe creștini în credința cea în Hristos și-i îndemna în tot chipul spre lucrarea dumnezeieștilor porunci.

Deci făcând el așa a fost prins de guvernatorul cetății și fiind întrebat, a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală și fără frică înaintea tuturor, că este Dumnezeu mai înainte de veci și Făcătorul tuturor; și că zeii păgânilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, aramă, fier, idoli fără suflet și fără simțire.

Acestea zicând, l-au bătut cumplit, l-au spânzurat de un lemn și l-au strujit; și aprinzând foc mare l-au aruncat în mijlocul focului; iar el bucurându-se și rugându-se în taină și mulțumind lui Dumnezeu, s-a săvârșit.

Mineiul mai menționează la această dată pomenirea următorilor:

• Sf. Mc. Dioscor
• Sf. Cuv. Nichita Patriciu Mărturisitorul
• Sf. Mc. Veniamin Diaconul
• Sf. Mc. Antigon, care s-a săvârșit prin foc
• Sf. nouă Mc. Hrisi cea nouă, care s-a nevoit la Slatena, în eparhia Moglenilor, la anul 1795