Apostolul
Ap. Filipeni 1, 12-19
Voiesc ca voi să știți, fraților, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, În așa fel că lanțurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți; Și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă, alții însă din bunăvoință. Unii o fac din iubire, știind că stau aici pentru apărarea Evangheliei; Ceilalți, însă, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanțurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din fățărie, fie în adevăr, Hristos se propovăduiește și întru aceasta mă bucur. Și mereu mă voi bucura. Căci știu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre și cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos,
Sfânta Evanghelie
Ev. Luca 5, 33-39
Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, de asemenea și ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă și beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteți, oare, să faceți pe fiii nunții să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile. Le-a spus lor și o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potrivește la cea veche. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; și se varsă și vinul și se strică și burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și împreună se vor păstra. Și nimeni, bând vin vechi, nu voiește de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi.
Sinaxar
Sf. Mari Mc. Serghie și Vah
Sfinții Serghie și Vah au trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305), de neam fiind romani și dregători de frunte în armata împărăției. Ei se bucurau de mare cinste în fața împăratului pentru priceperea și vitejia lor în războaie, precum și pentru credincioșia lor în slujiri. În taină, însă, ei erau creștini, crezând în Domnul nostru Iisus Hristos și sârguindu-se să-I placă Lui, prin viața lor cea sfântă.
Deci, pârâți fiind că se închină lui Hristos și că se leapădă de cinstirea zeilor, au fost poftiți de împărat să aducă, împreună cu dânsul, jertfă în templul lui Zeus. Dar, când a intrat împăratul, robii lui Hristos Serghie și Vah au rămas afară și n-au intrat cu el.
Văzând aceasta, împăratul a poruncit slujitorilor să-i aducă în templu cu sila și le-a dat poruncă să se închine idolilor. Dar ei, nevrând să facă aceasta, au zis împăratului: „Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos, adevărat și viu. El nu este nesimțitor ca idolii voștri; noi Aceluia ne închinăm”.
Deci, nevrând ei să lepede dreapta credință, li s-au luat toate însemnele dregătoriei lor și podoabele cele de preț, îmbrăcându-i în haine femeiești, fiind purtați în lanțuri pe ulițele cetății, în semn de batjocură.
Au fost trimiși apoi la dregătorul Antioh, în cetatea Varvalisos din Siria și acolo, fiind bătuți aproape de moarte, Sfântul Vah și-a dat sufletul său Domnului, din pricina bătăii, iar Sfântului Serghie i s-a pus încălțăminte de fier având cuie în tălpi și a fost purtat până la cetatea Resafa, unde i s-a tăiat capul, după ce a îndurat multe chinuri, dar nu și-a lepădat credința.
Cinstitele lor trupuri au fost îngropate de creștini. Prin rânduiala lui Dumnezeu, capetele acestor Sfinți Mucenici se află astăzi la Mitropolia din Craiova, aduse de la Curtea de Argeș, iar părticele din moaștele lor se găsesc și la biserica Palatului Cotroceni din București.
Troparul, glas 3
Pe cei ce după fire nu au fost frați de trup, pe aceștia Darul Cel Dumnezeiesc a cugeta frățește până la sânge i-a făcut, pe Sfinții Mucenici Serghie și pe Vah, cinstită și credincioasă pereche. Fără de arme și fără de haine în locul nevoinței pe vrăjmașul au înfruntat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.
Sf. Mc. Iulian preotul, Chesarie diaconul și Polihronie
Sfinții Mucenici Iulian Preotul și Chesarie Diaconul († 303-305) au suferit moarte martirică în timpul împăratului Dioclețian. Diaconul Chesarie a refuzat să aducă jertfă zeului Apollo și prin rugăciunile sale s-a dărâmat templul zeului.
Atunci, consulul Leontie a crezut în Hristos și s-a botezat, fiind împărtășit de către preotul Iulian. Conducătorul Luxorie a aruncat în mare pe preotul Iulian și pe diaconul Chesarie, trecând astfel la Domnul.
Sfântul Mucenic Polihronie (sec. IV) a fost fiul unui plugar pe nume Vardanie din Ganifavita. Fiind hirotonit diacon și apoi preot, a suferit moarte martirică în timp ce slujea Sfânta Liturghie, în timpul persecuției ariene după moartea împăratului Constantin cel Mare.
Mineiul mai menționează la această dată pomenirea:
- Sf. Leontie consulul;
- Sf. Mc. Eusebiu preotul și Felix.