Voscreasna Învierii · a 7-a · Utrenie

Ev. Ioan 20, 1-10

Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus. Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt. Și cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. Și, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos, Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morți. Și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor.

Apostolul

Ap. 2 Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9

2 Corinteni 11, 31-33

Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, știe că nu mint! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, Și printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coș, și am scăpat din mâinile lui.

2 Corinteni 12, 1-9

Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuși la vedenii și la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe S Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele. Căci chiar dacă aș vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Și pentru ca să nu mă trufesc cu măreția descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; Și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 6, 31-36

Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea; Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac. Și dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv.

Sinaxar

Sf. Sfințit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei

Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei, episcop al Atenei, a fost unul dintre înțelepții Areopagului. A primit botezul creștin de la Sfântul Apostol Pavel care l-a și hirotonit episcop al Atenei.

Numele grecesc Ierotei înseamnă „cel sfințit de Dumnezeu”.

Sfântul Mucenic Ierotei a fost de față la Adormirea Maicii Domnului și a cântat la înmormântarea Ei, fiind imnograf și cântăreț desăvârșit.

A pătimit pentru credința în Iisus Hristos și a suferit moarte martirică.

Troparul, glas 4:

Bunătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoștință, ca un sfințitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, stadiul întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s-a născut în 16 noiembrie 1903, în satul Vlădeni, din județul Brașov, fiind cel mai mic dintre fiii binecredincioșilor creștini Ieremia și Reveca. Mama sa, nepoată de preot, și-a dorit mult ca fiul ei cel mic să ajungă slujitor al lui Dumnezeu, mai cu seamă după ce, într-o noapte, a visat cum cosea un rând de veșminte preoțești.

De mic, tânărul Dumitru iubea slujbele Bisericii și citirea Sfintei Scripturi. A învățat la școala primară din satul natal, apoi, cu mari eforturi, a urmat cursurile Liceului Andrei Șaguna din Brașov. A studiat, apoi, la Facultatea de Teologie din Cernăuți, cu sprijinul Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, care mai târziu l-a trimis la Atena pentru a-și însuși limba greacă și a-și desăvârși pregătirea teologică.

În anul 1929, a devenit dascăl la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, unde și-a format mulți ucenici. După un an, Dumitru s-a căsătorit cu Maria Mihu, alături de care a întemeiat o frumoasă familie creștină cu trei copii. Primii doi prunci au adormit întru Domnul la vârste fragede, această încercare provocând multă durere părinților. Tânărul teolog a primit hirotonia întru diacon în 1931, iar, un an mai târziu, marele dar al preoției, dovedindu-se un ales slujitor al Bisericii lui Hristos.

Între anii 1936 și 1946 a condus Academia Teologică Andreiană. Tot în această perioadă, el s-a aplecat cu multă evlavie asupra textelor filocalice, pe care le-a tradus treptat, la început fiind ajutat de ucenicii săi, aflați în obștea Mănăstirii Sâmbăta de Sus: Cuvioșii Arsenie Boca și Serafim Popescu. Și-a încheiat activitatea de dascăl la Sibiu, la presiunea autorităților comuniste, în 1947 fiind transferat la Facultatea de Teologie din București ca profesor la catedra de Ascetică și Mistică, ulterior încredințându-i-se și catedra de Teologie Dogmatică.

La București, Sfântul Dumitru a locuit împreună cu familia în casa parohială a bisericii „Sf. Gheorghe-Vechi” și, în scurt timp, a început să participe la întâlnirile mișcării isihaste Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim, unde obișnuia să citească celor de față din noile sale traduceri ale scrierilor Sfântului Grigorie Palama, aducând, astfel, o fundamentare teologică și patristică năzuințelor pentru rugăciune și isihie.

În 4 septembrie 1958, Părintele Dumitru Stăniloae a fost arestat de autoritățile comuniste pentru legăturile pe care le-a avut cu persoanele implicate în mișcarea Rugul Aprins. Sfântul Dumitru și-a săvârșit anii de temniță grea în închisorile de la Jilava și Aiud, răbdând multe chinuri, insulte și umilințe.

În închisoare, el a fost întărit duhovnicește de pilda multor preoți și creștini persecutați, dar și el însuși, prin cuvintele sale, i-a îmbărbătat pe mulți să mărturisească pe Hristos în fața prigonitorilor. Peste ani, Părintele Dumitru avea să mărturisească faptul că temnița a fost o școală a rugăciunii. După cinci ani de detenție, a fost eliberat, în 15 ianuarie 1963.

Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina i-a încredințat apoi un post în administrația Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar, din 1965, a reușit să îl readucă la Institutul Teologic ca profesor și îndrumător pentru doctoranzi. Mult s-a ostenit Sfântul Dumitru toată viața să traducă scrierile Sfinților Părinți și să alcătuiască lucrări teologice spre folosul duhovnicesc al multora. El a sădit sămânța dumnezeiască a Cuvântului în țarinile sufletești ale celor ce îl ascultau, cei învățați de el devenind, prin lucrarea lui Dumnezeu, pământ roditor, semănat cu virtuți și aducător de roadă multă și bogată.

Cuvântul său duhovnicesc nu venea doar din bogata sa învățătură pe care o deprinsese încă din tinerețe, ci devenea roditor în viețile ucenicilor săi pentru că era însoțit de faptă și de lucrarea harului. De aceea, a fost deosebit de cinstit în lumea ortodoxă, mai ales de monahii din Muntele Athos, care, citându-l în Tomosul din anul 1975, îl numeau venerabilul dascăl ortodox de teologie. Sfântul Dumitru a arătat lămurit cât de important este să citim Sfânta Scriptură și să privim la experiența ascetică a Sfinților și la scrierile lor insuflate de Dumnezeu, depărtându-ne de teologia scolastică. Odată, vizitând una dintre mănăstirile din țara noastră, s-a apropiat de raftul cu cărți și a șters praful cu degetul de pe volumele Filocaliei.

Atunci, le-a cerut maicilor să nu mai permită să se pună praful pe Filocalie, ci să o citească mereu, pentru că aceasta, pe lângă Sfânta Scriptură, este cartea de căpătâi a monahilor. În ultima parte a vieții, Sfântul Dumitru s-a îmbolnăvit de cancer la stomac. El a fost spovedit pe patul de suferință de părintele său duhovnicesc, Sfântul Cuvios Sofian de la Antim, care l-a încurajat să-și poarte suferințele bolii cu încredere în Dumnezeu.

Înainte de mutarea sa din această viață, Sfântul Dumitru Stăniloae a fost cercetat, în timpul rugăciunii, de Dumnezeu, de Maica Domnului și de sfinți. Bineplăcând lui Dumnezeu și oamenilor, prin viețuirea sa înaltă, și-a sfârșit viața aceasta în ziua de 4 octombrie 1993, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica. Strălucind în virtute, în dragoste și smerenie, s-a făcut vas primitor al darurilor dumnezeiești, al discernământului și al teologhisirii, și s-a arătat îndrumător înțelept al sufletelor pe calea mântuirii.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul, glas 5 (audio)

Cu întreită cunună încununându-te: a preoției, Părinte, a bunei mărturisiri și cu cea a cuvântării de Dumnezeu, ca un soare strălucești, învățându-ne a cinsti Treimea de o ființă, la Care, Sfinte Dumitru, totdeauna pomenește-ne!

Mineiul mai menționează la această dată pomenirea:

• Sf. Sfințit Mc. Petru din Capitoliu;
• Sf. Mc. Domnina și fiicele ei Verina și Prosdoca;
• Sf. Mc. Audact și fiica sa Calistena;
• Cuv. Amun Egipteanul;
• Sf. Mc. Faust, Gaiu, Eusebiu Herimon, diaconii.