Apostolul

Ap. 2 Corinteni 10, 7-18

Judecați lucrurile așa cum se arată: dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească iarăși de la sine aceasta, că precum este el al lui Hristos, tot așa suntem și noi. Și chiar de mă voi lăuda, ceva mai mult, cu puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre dărâmarea voastră, nu mă voi rușina, Ca să nu par că v-aș înfricoșa prin scrisori. Că scrisorile lui, zic ei, sunt grele și tari, dar înfățișarea trupului este slabă și cuvântul lui este disprețuit. Cel ce vorbește astfel să-și dea seama că așa cum suntem cu cuvântul prin scrisori, când nu suntem de față, tot așa suntem și cu fapta, când suntem de față. Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri; dar aceia, măsurându-se și asemănându-se pe ei cu ei înșiși, nu au pricepere. Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu, ca să ajungem și până la voi. Căci nu ne întindem peste măsură, ca și cum n-am fi ajuns la voi, căci am și ajuns cu Evanghelia lui Hristos până la voi. Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora, ci avem nădejde că, tot crescând credința voastră, ne vom mări în voi cu prisosință, după măsura noastră, Ca să propovăduim Evanghelia și în ținuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu măsură străină, în cele de-a gata. Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude. Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 3, 28-35

Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și hulele câte vor fi hulit; Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veșnică. Pentru că ziceau: Are duh necurat. Și au venit mama Lui și frații Lui și, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme. Iar mulțimea ședea împrejurul Lui. Și I-au zis unii: Iată mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară. Te caută. Și, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea și frații Mei? Și privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu și sora Mea și mama Mea.

Sinaxar

Sfântul Cuvios Pimen cel Mare

Sfântul Cuvios Pimen cel Mare s-a născut în jurul anului 340 în Egipt. Împreună cu cei șase frați ai săi, Pimen s-a retras în pustiul Sketis. Datorită vieții sale, a devenit foarte renumit, încât oamenii îi părăseau pe bătrânii la care se duceau să ceară sfaturi, pentru a veni la el.

Însă el era smerit, nu lua niciodată cuvântul în prezența fratelui său mai mare și refuza să vorbească după un alt bătrân, chiar dacă îi întrecea pe toți. A fost îndrumător duhovnicesc pentru mulți părinți și sihaștri din Egipt și din Tebaida. Cuviosul Pimen a murit la vârsta de 110 ani, după anul 450.

Troparul, glas 8:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Pimen, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Sf. Mc. Fanurie

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pe când insula Rodos, din Marea Mediterană, era sub stăpânirea Cavalerilor ioaniți, conducătorii insulei au început unele lucrări de refacere a zidurilor cetății. Atunci muncitorii au dezgropat ruinele unei biserici străvechi, unde se aflau mai multe icoane, dintre care una era uimitor de bine păstrată.

Credincioșii ortodocși au dus icoana la arhiepiscopul Nil (1355-1369), care păstorea în vremea aceea. El a descifrat inscripția de pe icoană, arătând că ea îl înfățișează pe Sfântul Mucenic Fanurie, despre care nu se știa nimic până atunci. Pe icoană era pictat chipul Sfântului, ca un tânăr ostaș, purtând în mâna dreaptă o cruce și o lumânare aprinsă, iar de o parte și de alta erau 12 reprezentări ale chinurilor îndurate de acesta.

Înțelegând că Dumnezeu le-a descoperit un Sfânt din vechime, peste care se lăsase negura uitării, creștinii au reconstruit vechea biserică în cinstea nou arătatului Sfânt Fanurie, considerat de atunci ocrotitorul insulei Rodos. Se spune că, în jurul anului 1500, călăuziți de o lumină cerească, păstorii au descoperit, pe un munte din apropiere, o peșteră în care era mormântul Sfântului.

După tradiție, Sfântul Fanurie s-a născut în Rodos din părinți păgâni și bogați, fiind cel mai mare dintre cei 13 frați. După ce tatăl său a murit năprasnic, familia lor a sărăcit, iar mama Sfântului a început a duce, în ascuns, o viață păcătoasă.

Când a văzut că fiul ei, Fanurie, a aflat aceasta, ea a murit, iar Fanurie a părăsit cetatea, fugind în locuri pustii. Acolo, din voia lui Dumnezeu, a întâlnit un pustnic care l-a adus la cunoașterea Evangheliei și l-a botezat, apoi l-a învățat să viețuiască potrivit poruncilor lui Hristos.

După o vreme, primind chemare de la Dumnezeu, Sfântul Fanurie a început să propovăduiască pe Hristos în cetățile păgâne din apropiere, apoi, a fost prins de închinătorii la idoli și pus la chinuri.

Icoana descoperită în străvechea biserică din Rodos înfățișează în 12 scene mucenicia lui astfel: Sfântul a fost adus înaintea unui dregător păgân, mărturisindu-și cu îndrăzneală credința, apoi a fost bătut cu pietre, a fost întins și bătut cu toiege, sfâșiat cu unghii de fier, întemnițat, adus din nou la judecată, ars cu făclii, tras pe roată, aruncat în groapa cu lei, strivit cu o piatră grea, adus într-un templu păgân unde i s-au pus cărbuni aprinși în palme și, în cele din urmă, omorât în foc.

Din pricina vitregiilor vremii, viața Sfântului a fost uitată până când s-a descoperit icoana sa în veacul al XIV-lea.

La puțin timp după aflarea icoanei sale, Sfântul a început să săvârșească minuni. Astfel, trei diaconi din Creta au plecat în Peloponez unde au fost hirotoniți preoți, întrucât stăpânirea venețiană nu îngăduia venirea unui arhiereu ortodox în Creta. La întoarcere, cei trei preoți au fost luați robi de pirați și vânduți la trei stăpâni musulmani din Rodos.

Ajungând robi în Rodos, cei trei preoți au auzit de nou arătatul Sfânt Fanurie și au început să i se roage pentru a fi eliberați. Sfântul s-a arătat în vis de trei ori celor trei stăpâni care-i țineau pe preoți robi și, prin înfricoșări, i-a înduplecat să-i elibereze. Astfel, cei trei preoți au plecat în Creta ducând cu ei o icoană a Sfântului Fanurie și vestind tuturor minunea eliberării lor prin arătarea Mucenicului.

În popor, există obiceiul de a se împărți turte săracilor de ziua Sfântului Fanurie, care făcea milostenie pentru iertarea sufletului mamei sale.

Numele Sfântului, în limba greacă, înseamnă ,,cel ce arată” și, de aceea, este considerat aflătorul lucrurilor pierdute și arătătorul căii de urmat în vreme de îndoială.

Biserica îl prăznuiește în fiecare an, în ziua de 27 august, ca pe un Sfânt Mucenic făcător de minuni.

Pentru rugăciunile lui, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Tropar

Pre lauda celor din Rodos și slava mucenicilor pre cel ce luminează pre cei credincioși cu razele dumnezeieștilor minuni pre Fanuri e să-l cinstim credincioșii ca pre un mare nevoitor al Mântuitorului că izvorăște tot harul celor ce din suflet strigă către el. Slavă lui Hristos celui ce te-a slăvit; slavă Celui ce te-a arătat minunat; slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor.

Sf. Ier. Osie, episcopul Cordobei

Ca episcop al Cordobei, Sfântul Osie bine a păstorit Biserica Spaniei timp de peste șaizeci de ani.

El a fost unul dintre Părinții mari de la Sinodul întâi Ecumenic de la Niceea (anul 325 după Hristos) și a prezidat Sinodul local de la Sardica (Sofia de astăzi, în Bulgaria) din anul 347.

Sf. Împ. Constantin cel Mare avea evlavie la el și îl avea drept sfătuitor.

A fost apărător al Ortodoxiei în vremurile în care Biserica era atacată din toate părțile de erezia lui Arie.

Atât de râvnitor a fost pentru dreapta Credință, încât, simțind că i se apropie sfârșitul, a mai dat o dată anatemei necurata erezie ariană.