Apostolul

Ap. 1 Corinteni 7, 35-40; 8, 1-7

1 Corinteni 7, 35-40

Și aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip și alipirea de Domnul, fără clintire. Iar de socotește cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, și că trebuie să facă așa, facă ce voiește. Nu păcătuiește; căsătorească-se. Dar cel ce stă neclintit în inima sa și nu este silit, ci are stăpânire peste voința sa și a hotărât aceasta în inima sa, ca să-și țină fecioara, bine va face. Așa că, cel ce își mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită și mai bine face. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăiește bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul. Dar mai fericită este dacă rămâne așa, după părerea mea. Și socot că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 8, 1-7

Cât despre cele jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Cunoștința însă semețește, iar iubirea zidește. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaște ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El. Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, știm că idolul nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur. Căci deși sunt așa-ziși dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, - precum și sunt dumnezei mulți și domni mulți, Totuși, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate și noi întru El; și un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate și noi prin El. Dar nu toți au cunoștința. Căci unii, din obișnuința de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite idolilor, și conștiința lor fiind slabă, se întinează.

Sfânta Evanghelie

Ev. Matei 15, 29-31

Și trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii și, suindu-Se în munte, a șezut acolo. Și mulțimi multe au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulțimea se minuna văzând pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând, și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

Sinaxar

Sfânta Mare Muceniță Marina

Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui slujitor al idolilor păgâni, anume Edesie. Murind mama sa, Marina a fost încredințată unei femei dintr-un sat din afara cetății, să o crească. Ajungând la vârsta de 12 ani și auzind de Hristos, se ruga să fie învățată credința creștinilor. Și a fost învățată de unii din satul unde locuia, și a început a viețui în rugăciune și în desăvârșită înțelepciune și curăție, dorind a urma Mucenicilor din vremea aceea.

Împlinind 15 ani, ea a fost adusă înaintea mai-marelui cetății, Olimvrie cu numele, care, auzind că ea nu se închină idolilor, a închis-o în temniță. Apoi a fost scoasă la judecată și, văzând-o, dregătorul s-a minunat de frumusețea ei și, întrebând-o cum îi este numele și neamul, ea a zis: „Marina mă cheamă, născută sunt în Pisidia și cred în numele Domnului Hristos”.

Deci, nevrând ea să se lepede de Hristos, dregătorul a poruncit de au întins-o și a fost bătută cu toiege, fără milă, încât s-a înroșit pământul de sângele ei. A poruncit, apoi, de au spânzurat-o pe stâlp și i-au sfârtecat trupul cu unelte ascuțite, multă vreme. Și a pătimit fecioara multe feluri de cazne, atât în temniță, cât și la a doua cercetare.

Deci, a fost arsă cu făclii și aruncată cu capul în jos, într-un vas plin cu apă. Și, rămânând tare în credința în Hristos și nevătămată, prin aceasta mulți au crezut în Hristos, tăindu-li-se pentru aceasta capetele. Și, pornindu-se cu mânie, dregătorul i-a tăiat și ei capul, în ziua de 17 iulie a anului 304.

Creștinii au îngropat cu evlavie sfântul ei trup. Astăzi, părți din moaștele Sfintei se găsesc la Mănăstirile Xenofont, Iviron și Filoteu din Muntele Athos, iar în țara noastră la Mănăstirile Horezu (jud. Vâlcea), Căldărușani și Țigănești (jud. Ilfov), precum și în alte sfinte locașuri.

Pentru rugăciunile Sfintei Mari Mucenițe Marina, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Tropar, glasul 4

Mielușeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărătesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ionopolei

Sfântul Eufrasie a fost Episcop în cetatea Ionopolei, sau Ienopolei, din Paflagonia, care se numește azi Inebolu și este pe teritoriul actual al Turciei. Sfântul Eufrasie s-a săvârșit în pace.