14 iulie

marți · Lună nouă

Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust și Iraclie; Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul

Se fac nunți · se fac parastase

Ap. 1 Corinteni 6, 20; 7, 1-12 · Ev. Matei 14, 1-13

Apostolul

Ap. 1 Corinteni 6, 20; 7, 1-12

Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

1 Corinteni 7, 1-12

Cât despre cele ce mi-ați scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare femeie să-și aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea și femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Și aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toți oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul așa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriți și văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca și mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărțit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot așa bărbatul să nu-și lase femeia. Celorlalți le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, și ea voiește să viețuiască cu el, să nu o lase.

Sfânta Evanghelie

Ev. Matei 14, 1-13

În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus. Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său. Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție. Și voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca prooroc. Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc și i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță. Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Și, venind ucenicii lui, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulțimile au venit după El, pe jos, din cetăți.

Sinaxar

Sfântul Apostol Achila

Împreună cu soția sa, Priscila, au fost printre iudeii care au plecat din Roma în urma poruncii împăratului Claudiu și s-a stabilit în Corint, lucrând ca țesător de corturi. Aici a găzduit pe Sfântul Apostol Pavel.

În urma predicii lui Pavel, în sufletele celor doi s-a aprins dragostea față de Hristos și, după primirea botezului, au ajutat la răspândirea Evangheliei lui Hristos alături de Sfântul Apostol Pavel.

Datorită acestei râvne, Sfântul Apostol Achila a fost hirotonit episcop în cetatea Heracleea din Pont, convertind pe păgâni, sfărâmând idolii, ridicând biserici și hirotonind preoți, fapt pentru care, împreună cu soția Priscila, a suferit martiriul în timpul primei prigoane.

Tropar, glasul 3:

Apostole sfinte Achila, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Sf. Mc. Iust și Iraclie

Sfântul Mucenic Iust era din Roma, fiind ostaș sub Claudiu tribunul. Odată, întorcându-se de la războiul împotriva barbarilor, a văzut o cruce în chip de cristal, iar din cruce a ieșit un glas care l-a învățat taina dreptei credințe.

Mergând la Roma, și-a împărțit averea la săraci și se bucura că a dobândit credința în Hristos.

Tribunul Claudiu l-a sfătuit să se lepede de credința în Hristos. Neputând să-l înduplece, l-a trimis cu scrisoare la hegemonul Magnentie, care l-a chinuit cumplit, timp în care mucenicul și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Iraclie, fiind batut cu ciomege, s-a săvârșit.

Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul

S-a născut în anul 1749, în insula Naxos, Grecia.

În 1775, la vârsta de 26 de ani, a intrat în obștea Mănăstirii Dionisiu din Sfântul Munte Athos și, la puțin timp, a fost făcut călugăr. Primind ascultarea de secretar și citeț, el devine curând un model pentru toți frații, atât în ascultarea pe care o îndeplinea cu supunere fără murmur și cu râvnă, cât și în râvna pentru rugăciune și nevoință. El sporea în fiecare zi, pregătindu-se pentru luptele vieții isihaste.

După doi ani, Sfântul Macarie din Corint l-a vizitat în Sfântul Munte și l-a însărcinat să corecteze și să pregătească pentru tipar „Filocalia”, acest manual ortodox al rugăciunii și vieții duhovnicești. Sfântul a trecut la Domnul în data de 14 iulie 1809.

El este cunoscut pentru activitățile sale de traducere și tipărire. Cu purtarea sa de grijă au apărut următoarele lucrări:

Filocalia, ce cuprinde texte patristice despre urcușul duhovnicesc al sufletului către Dumnezeu – anul l782;
Everghetinos, ce cuprinde texte patristice și fapte ale unor sfinți – anul 1783;
Din scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog – anul 1790;
Carte foarte folositoare de suflet – anul 1794;
Cunună Pururea Fecioarei, sau Noul Theotocarion – anul 1796;
Războiul nevăzut – anul 1796;
Epitomă (Prescurtare) din psalmii proorocului și împăratului David, anul 1799;
Noul martirologiu – anul 1799;
Pidalionul – anul 1800;
Deprinderi duhovnicești – anul 1800;
Paza celor cinci simțiri – anul 1801;
Culegere nouă (Sinaxar) – anul 1803;
Hristoitia – Cartea bunelor moravuri creștine;
Tâlcuire la cele șapte Epistole sobornicești ale sfinților și prealăudaților apostoli Iacob, Petru, Ioan și Iuda – anul 1806;
Cartea Sfinților Varsanufie și Ioan – anul 1816;
Sinaxar – anul 1819;
Tâlcuirea Epistolelor Sfântului Apostol Pavel, după Teofilact al Bulgariei – anul 1819;
Grădina harurilor – anul 1819;
Mărturisire de credință – anul 1819;
Tâlcuire la cei 150 de Psalmi ai proorocului și regelui David – anii 1819-1821;
Eortodromionul sau Comentariu la canoanele sărbătorilor – anul 1836;
Scara cea nouă, adică „Tâlcuire la cele 75 de trepte ale Octoihului din diferiți scriitori bisericești” – anul 1844;
Introducerea Sfântului Nicodim la scrierile Sfântului Grigorie Palama – anul 1883;
Despre dumnezeiasca împărtășanie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos;
Opera poetică a Sfântului Nicodim.

Tropar, glasul 1

Săltați și vă veseliți, popoare, că, iată, în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul și mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate și părăsite prin nebăgare de seamă și trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.