Sinaxar
Soborul Sfinților 12 Apostoli
Cei 12 Sfinți Apostoli sunt: Petru, Andrei, Iacob și Ioan (fiii lui Zevedeu), Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacob al lui Alfeu, Iuda Tadeul, Simon Zilotul și Matia.
Petru, fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său de iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatra). Dupa pescuirea minunată de pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni.
Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Țării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflăm ca este fratele lui Simon Petru. Sfântul Apostol Andrei este numit cel dintâi chemat.
Iacob a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfântului Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. Împreună cu fratele său, lăsându-și corabia, pe tatăl său și mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască.
Ioan a fost fiul lui Zevedei și al Salomiei. Acesta a fost chemat de Hristos de la mrejile pescărești la propovăduirea Evangheliei. La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea și tot pământul să umple.
Filip este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de către Mântuitorul Iisus Hristos.
Bartolomeu era de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria și în Asia de sus, India, apoi în Armenia cea Mare și în Alvan, cetatea Armeniei.
Toma, care se numește Geamăn, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar când Domnul nostru Iisus Hristos era pe pământ cu oamenii și umbla prin cetăți și sate învățând popoarele și tămăduind toate suferințele, atunci Toma, auzind propovăduirea Lui și văzându-I minunile, s-a apropiat de El cu osârdie și umblă după El, nesăturându-se de cuvintele cele dulci și de vederea preasfintei Sale fețe.
Și astfel s-a învrednicit a fi rânduit în ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului până la mântuitoarele Lui patimi
Înainte de a ajunge Apostol, Matei a fost vameș si se numea Levi. Acesta era originar din Capernaum si era fiul lui Alfeu. Potrivit Tradiției este autorul primei Evanghelii.
Iacob al lui Alfeu a fost fratele lui Matei, iar tatăl lor se numea Alfeu.
Iuda Tadeul a fost fratele Sf. Iacov cel Tânăr, rudă cu Domnul Iisus Hristos. A fost unul dintre cei 12 apostoli. A predicat Evanghelia în Iudeea, Samaria, Idumeea, Siria, Mesopotamia și Libia.
Simon Zilotul este numit și Natanael. Acesta și-a lăsat casa, părinții și mireasa pentru Mirele cel ceresc. El a propovăduit în Mauritania, Africa si Britania, unde si-a dat si sufletul sau, fiind răstignit și îngropat.
Matia s-a numărat în rândul Sfinților Apostoli în locul lui Iuda vânzătorul și a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea mai din afară.
Tropar, glasul 4:
Cei ce sunteți între apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă.
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț
În veacul al XIV-lea, s-a nevoit la Mănăstirea Râmeț, din Transilvania, un monah cu viață îmbunătățită, pe nume Ghelasie.
Credincioșii din partea locului l-au cinstit pe acesta ca Sfânt, din neam în neam, până în zilele noastre, iar viețuitorii sfintei mănăstiri îi cinstesc cu mare evlavie sfintele moaște, știind că acestea dăruiesc minunate vindecări de boli și suferințe.
În tradiția locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga și postea, săvârșind sfintele slujbe cu mare osârdie și frică de Dumnezeu.
Toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la muncă, iar noaptea făcea priveghere și săvârșea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta și Duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstirii.
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaștrilor din împrejurimi, precum și al sătenilor din Țara Moților. La fericitul Ghelasie veneau și mulți bolnavi, mai ales cei stăpâniți de duhuri rele, și, prin rugăciunile lui, se vindecau, întrucât avea mare dar de la Dumnezeu.
Odată, fiind cu ucenicii la adunat fân în poiana mănăstirii, numită Hopagi, și fiind mare arșiță, încât toți sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a îngenuncheat la rugăciune, apoi, lovind pământul cu toiagul său, îndată a izvorât acolo apă.
Acest izvor se vede până în zilele noastre și se cheamă „Izvorul Cuviosului Ghelasie”. Mulți săteni iau apă din el pentru sănătate și binecuvântare.
Odată, urcând Sfântul Ierarh Ghelasie în poiană cu asinul său la adunat fân, și-a cunoscut dinainte sfârșitul. Deci, rugându-se mult, și-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvârșită dragoste, să iubească Biserica și să fugă de beție, de desfrâu și de tot păcatul. Apoi, binecuvântându-i pe toți, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.
În tradiția mănăstirii se spune că, în ceasul când cobora asinul de pe munte cu trupul Sfântului Ghelasie, au început clopotele de prin sate să sune singure. Apoi, fiind plâns de ucenici, a fost îngropat lângă zidul bisericii și mulți bolnavi se vindecau la mormântul lui.
Ceea ce s-a transmis prin tradiția locului de generații întregi s-a adeverit în zilele noastre când, în anul 1978, s-a descoperit în biserica Mănăstirii Râmeț o inscripție de mare însemnătate pentru Biserica și neamul românesc, mai ales din părțile Transilvaniei, și care pomenește numele „Arhiepiscopului Ghelasie”, pe cel al zugravului „Mihul de la Crișul Alb”, precum și anul 1376.
Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este îmbunătățitul Ghelasie pe care poporul, în evlavia sa, îl cinstește ca Sfânt.
În anii din urmă s-au descoperit în chip minunat, prin bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu, în jurul mănăstirii, părți din sfintele sale moaște prin care se fac nenumărate minuni în rândul dreptcredincioșilor veniți pentru rugăciune și închinare.
Astfel, o femeie, cu numele Maria, din Negrești-Oaș, după ce i s-a arătat în vis un porumbel care a îndemnat-o să meargă la Mănăstirea Râmeț, ca să se roage și să se atingă de moaștele Sfântului Ghelasie, a făcut precum i se poruncise în vis și s-a tămăduit de cumplita epilepsie.
Unei alte femei, Elisabeta din Albina (Timiș), i-a fost vindecată mâna, atinsă de o grea boală, prin fierbinți rugăciuni și multe lacrimi vărsate la moaștele Sfântului Ghelasie, iar un credincios căzut în rătăcire de la dreapta credință, din Cocora (Alba), și care era paralizat, adus fiind într-un car cu boi, a aflat minunată vindecare prin stăruitoarele sale rugăciuni și ale părinților mănăstirii la moaștele Sfântului Ghelasie, întorcându-se pe deplin vindecat la casa lui, și trupește, și sufletește, asemenea slăbănogului din Evanghelie.
Sfântul Ierarh Ghelasie a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992, având zi de pomenire 30 iunie, iar moaștele sale se află acum în biserica nouă a Mănăstirii Râmeț, unde sunt cinstite cu evlavie de monahiile din obște și de credincioși.
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Ghelasie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Tropar, glasul 1:
De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Ghelasie, povățuitorul călugărilor, preoților și credincioșilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, sprijinitorul celor în necazuri și făcătorule de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești. Cu aceștia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și mare milă.