Apostolul
Ap. Romani 9, 6-19
Dar nu așa că ar fi căzut cuvântul lui Dumnezeu: căci nu toți cei din Israel sunt și israeliți; Nici pentru că sunt urmașii lui Avraam, sunt toți fii, ci "întru Isaac, a zis, se vor chema ție urmași", Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinței se socotesc urmași. Căci al făgăduinței este cuvântul acesta: "(La anul) pe vremea aceasta voi veni și Sara va avea un fiu". Dar nu numai ea, ci și Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru; Și nefiind ei încă născuți și nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă, I s-a zis ei că "cel mai mare va sluji celui mai mic", Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât". Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum! Căci grăiește către Moise: "Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur". Deci, dar, nu este nici de la cel care voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluiește. Căci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea și ca numele Meu să se vestească în tot pământul". Deci, dar, Dumnezeu pe cine voiește îl miluiește, iar pe cine voiește îl împietrește. Îmi vei zice deci: De ce mai dojenește? Căci voinței Lui cine i-a stat împotrivă?
Sfânta Evanghelie
Ev. Matei 10, 32-36; 11, 1
Matei 10, 32-36
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Și dușmanii omului (vor fi) casnicii lui.
Matei 11, 1
Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe prin cetățile lor.
Sinaxar
Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului
Sfântul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Apostoli ai lui Hristos.
Sfântul Iuda s-a născut în Nazaretul Galileii, din Iosif teslarul – care a fost după aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria. Mama sa era Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta, care a fost fiica lui Agheu, fiul lui Varahie și fratele lui Zaharia. Provenea din seminția lui David și a lui Solomon.
Sfântul Apostol Iuda este unul dintre cei numiți „frații Domnului”, care erau rude apropiate și crescuseră împreună cu Iisus în aceeași casă. Unii erau fiii Dreptului Iosif din prima căsătorie, iar alții erau fiii fratelui său, Cleopa, deci veri după Lege cu Mântuitorul.
Tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea Domnului la cer, Sfântul Apostol Iuda a propovăduit Evanghelia, mai întâi în Iudeea, în Galileea și în Samaria, apoi în cetățile Arabiei, Siriei și Mesopotamiei și mai pe urmă în Edesa. A pătimit moarte mucenicească în Armenia. El este scriitorul Epistolei sobornicești a lui Iuda din Noul Testament.
Tropar, glasul 1:
Al lui Hristos frate și mucenic tare, știindu-te pe tine, Sfinte Iuda, cu sfințenie te lăudăm pe tine, cel ce ai călcat înșelăciunea și credința ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.
Sfântul Cuvios Paisie cel Mare
Sfântul Cuvios Părinte Paisie a fost originar din Egipt.
Murind tatăl său, a rămas împreună cu cei șase frați în grija mamei lor. Acesteia i s-a arătat un înger în vis, spunându-i despre buna sporire a copilului ei: „Pe fiul tău, Paisie, l-a ales Domnul ca să slăvească și să laude sfânt numele Lui, Cel lăudat în vecii vecilor. Acesta plăcut este lui Dumnezeu”. Și acestea zicând, îngerul l-a luat pe Paisie de mână.
Iar mama copilului a răspuns cerescului înger: „Toți copiii mei ai lui Dumnezeu sunt, dar facă-se mila Domnului spre noi”. Și deșteptându-se, s-a minunat de acel vis. După ce a mai crescut, Paisie a fost tuns monah de Cuviosul Pamvo și timp de trei ani a stat cu capul plecat în jos. Și era atât de înduhovnicit, încât adesea vorbea cu Hristos. Iar odată, pe când se ruga în chilia sa, i-a apărut Hristos, însoțit de doi îngeri, iar el, urmând pildei lui Avraam, a spălat picioarele Domnului. Și a ajuns la cea mai înaltă culme a nevoinței, încât, în trup muritor fiind, s-a ridicat mai presus de trup. Sfântul Cuvios Paisie, ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat la Domnul.
Tropar, glasul 3:
Îngerul cel în trup, cununa călugărilor, omul cel fără de trup, locuitorul cerurilor, dumnezeiescul Paisie se bucură prăznuind împreună cu noi pomenirea sa, dând dumnezeiesc dar celor ce se ostenesc pentru el; pentru aceasta cu multă osârdie să-l slăvim.