Apostolul

Ap. Fapte 25, 13-19

Și după ce au trecut câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să salute pe Festus. Și rămânând acolo mai multe zile, Festus a vorbit regelui despre Pavel, zicând: Este aici un bărbat, lăsat legat de Felix, În privința căruia, când am fost în Ierusalim, mi s-au înfățișat arhiereii și bătrânii iudeilor, cerând osândirea lui. Eu le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să dea pe vreun om la pierzare, înainte ca cel învinuit să aibă de față pe pârâșii lui și să aibă putința să se apere pentru vina sa. Adunându-se deci ei aici și nefăcând eu nici o amânare, a doua zi am stat la judecată și am poruncit să fie adus bărbatul. Dar pârâșii care s-au ridicat împotriva lui nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, pe care le bănuiam eu, Ci aveau cu el niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Iisus mort, de Care Pavel zice că trăiește.

Sfânta Evanghelie

Ev. Ioan 16, 23-33

Și în ziua aceea nu Mă veți întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină. Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe față vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veți cere în numele Meu; și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi, Căci Însuși Tatăl vă iubește pe voi, fiindcă voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că de la Dumnezeu am ieșit. Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl. Au zis ucenicii Săi: Iată acum vorbești pe față și nu spui nici o pildă. Acum știm că Tu știi toate și nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Acum credeți? Iată vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.

Sinaxar

Sf. Sfințit Mc. Eutihie, Episcopul Melitinei

A fost lucrător împreună cu Sfinții Apostoli și a suferit mucenicie pentru Hristos în cetatea Melitinei în secolul I.

Tropar, glasul 4:

Mucenicul Tău, Doamne, Eutihie, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului

Cuviosul părinte Nichita iubea din tinerețe pe Hristos. S-a lepădat de lume și de toate cele din ea și, plăcând lui Dumnezeu prin viața îmbunătățită, a ajuns în scaunul arhieresc al Calcedonului.

A păstorit creștinii din Calcedon între anii 726 și 775, dovedindu-se un bun păstor și plin de osârdie în sporirea dreptei credințe.

Din agoniseala muncii sale a miluit pe cei săraci, a hrănit pe cei flămânzi, a îmbrăcat pe cei goi și a primit pe cei străini. De asemenea, s-a arătat apărător văduvelor, tată orfanilor și celor nenorociți mângâietor, atât prin cuvânt, cât și prin faptă.

A fost un aprig apărător al credinței statornicite de Sfinții Părinți, mărturisind pretutindeni că icoanele sunt vrednice de cinstire, fiind chiar și trimis în exil.

După multe suferințe și chinuri, Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul s-a retras într-o mănăstire din Palestina, unde s-a mutat în pace la Domnul.

Tropar, glasul 4:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.