Apostolul

Ap. Fapte 20, 7-12

În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții. Iar în camera de sus, unde erau adunați, erau multe lumini aprinse. Dar un tânăr cu numele Eutihie, șezând pe fereastră, pe când Pavel ținea lungul său cuvânt, a adormit adânc și, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, și l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el și, luându-l în brațe, a zis: Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el. Și suindu-se și frângând pâinea și mâncând, a vorbit cu ei mult până în zori, și atunci a plecat. Iar pe tânăr l-au adus viu și foarte mult s-au mângâiat.

Sfânta Evanghelie

Ev. Ioan 14, 10-21

Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine, iar de nu, credeți-Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiți, păziți poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți, că rămâne la voi și în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.

Sinaxar

Sfântul Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei

A trăit în timpul împăratului Leon Armeanul (813-820) și a patriarhului Tarasie al Constantinopolului.

Acesta l-a călugărit și l-a trimis împreună cu un alt tânăr monah Teofilact, într-o mănăstire aproape de locul unde apele Mării Negre se unesc cu Marea Marmara, unde cei doi monahi s-au ostenit în rugăciune și ascultare.

După un timp, patriarhul i-a învrednicit cu cinstea arhieriei. Pe Teofilact l-a așezat mitropolit în Nicomidia (capitala Bitiniei), iar pe Mihail episcop în Sinada (oraș din Frigia).

După ce patriarhul Tarasie a murit, i-a urmat Nichifor. În timpul acestuia, împăratul Leon Armeanul a pornit din nou lupta împotriva sfintelor icoane. Episcopul Mihail a mărturisit plin de curaj înaintea împăratului învățăturile dreptei credințe. Pentru acest lucru a fost exilat împreună cu mitropolitul Teofilact al Nicomidiei și cu patriarhul Nichifor al Constantinopolului.

Mutat din loc în loc cu exilul, în cele din urmă a trecut cu pace la Domnul.

Troparul, glas 4:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mihail, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Sfânta Maria a lui Cleopa

A fost verișoara Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind legate printr-o prietenie sfântă.

Maria a lui Cleopa l-a urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos cu credință și nu l-a părăsit nici în ceasul pătimirilor și răstignirii. Sfintele mironosițe din care făcea parte și Maria a lui Cleopa au ajutat lui Iosif din Arimateea și lui Nicodim să coboare trupul Domnului de pe Cruce și să-l așeze în mormânt.

Dragostea Mariei lui Cleopa față de Mântuitorul Iisus Hristos și din faptul că în ziua îngropării o aflăm din nou la mormânt împreună cu Maria Magdalena (Matei 27, 61), iar în dimineața Sfintei Învieri s-a grăbit împreună cu celelalte femei mironosițe să ungă cu miresme trupul Domnului.

Sfântul Cuvios Evmenie Saridakis

Tot în data de 23 mai este cinstit Sfântul Evmenie Saridakis, ucenic al Sfântului Nichifor cel Lepros, unul dintre cei mai moderni sfinți, canonizat de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol în martie 2022.

S-a născut la 1 ianuarie 1930 într-o familie săracă din punct de vedere material în satul Ethia din insula Creta. Părinții săi credincioși, Gheorghe și Sofia Saridakis, i-au dat la Sfântul Botez numele Constantin. Rămas orfan de tată la numai doi ani, Constantin își dorea de mic să devină monah, căci nu era ca ceilalți copii de vârsta lui, ci avea obiceiul de a sta mult timp în biserica satului și în cele din împrejurimi, unde se ruga și petrecea serile în privegheri.

În iarna anului 1944, pe când stătea la gura sobei împreună cu cele două surori și cu mama sa și mâncau gogoși, a fost pătruns de o lumină care l-a umplut de bucurie, spunându-le surorilor sale: „Mă voi face monah!” Avea paisprezece ani atunci. Și, într-adevăr, în anul 1947 a mers și s-a închinoviat la Mănăstirea „Sfântul Nichita” din Ahendria, o mică mănăstire cioplită în peșteră, care se află în partea sudică a Cretei, către golful libian. Stareț al mănăstirii era Părintele Ierotei, și împreună cu el viețuiau alți doi monahi, cărora micul Constantin le slujea cu multă supunere.

După patru ani, în anul 1951, a fost tuns monah și a primit numele Sofronie, iar în anul 1959 a plecat în armată, deoarece pe atunci stagiul militar era obligatoriu, chiar și pentru monahi. În timpul serviciului militar s-a instalat febra și a prezentat primele simptome de lepră.

Astfel, în anul 1957, Evmenie a fost transferat la leprozeria din Atena. Pentru că din anul 1947 se descoperise remediul potrivit pentru vindecarea leprei, cu care fusese diagnosticat la timp, treptat s-a vindecat. Cu toate acestea, a rămas în leprozerie pentru a sluji bolnavilor.

Odată cu sosirea Cuviosului Nichifor în leprozerie și la recomandarea scrisă a Sfântului Antim către el, monahul Sofronie l-a făcut pe cuvios, mentorul său. Își făceau separat slujbele și rugăciunile, posteau și nu mâncau carne, cu toate că doctorii le spuneau să mănânce.

Cu timpul, viețuirea sfântă a celor doi monahi a ajuns la urechile multor oameni credincioși, care, atunci când îi cercetau pe leproși, urmăreau să-i întâlnească și pe cei doi sfinți, pentru folosul lor sufletesc.

Cuviosul Evmenie a trecut la cele veșnice în data de 23 mai 1999.

Troparul, glas 1:

Pe cel născut în insula Creta, lauda atenienilor, slujitorul leproșilor și marele liturghisitor desăvârșit, pe Evmenie să-l cinstim credincioșii, ucenicul dumnezeiescului Nichifor, pe cel ce dăruiește vindecări tuturor celor ce strigă: Slavă Celui ce ți-a dat putere! Slavă Celui ce te-a încununat! Slavă Celui ce te-a sfințit în vremurile din urmă!