Apostolul

Ap. Fapte 18, 22-28

Și coborându-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim) și, îmbrățișând Biserica, s-a coborât la Antiohia. Și stând acolo câtva timp, a plecat, străbătând pe rând ținutul Galatiei și Frigia, întărind pe toți ucenicii. Iar un iudeu, cu numele Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, puternic fiind în Scripturi, a sosit la Efes. Acesta era învățat în calea Domnului și, arzând cu duhul, grăia și învăța drept cele despre Iisus, cunoscând numai botezul lui Ioan. Și el a început să vorbească, fără sfială, în sinagogă. Auzindu-l, Priscila și Acvila l-au luat cu ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul calea lui Dumnezeu. Și voind el să treacă în Ahaia, l-au îndemnat frații și au scris ucenicilor să-l primească. Și sosind (în Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezuseră; Căci cu tărie și în fața tuturor, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.

Sfânta Evanghelie

Ev. Ioan 12, 36-47

Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei. Și, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?" De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia: Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă și Eu să-i vindec Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui și a grăit despre El. Totuși și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă; Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.

Sinaxar

Sfântul Mucenic Talaleu

A trăit în secolul al treilea și era originar din localitatea Libanon Dasos, Fenicia (Libanul de astăzi). Părinții săi, Varuhie și Romilia, erau creștini, iar tatăl său, episcopul acelei localități.

Studiase medicina și devenise un doctor iscusit și căutat de mulți pentru vindecare, mai ales că Dumnezeu îl învrednicise cu darul facerii de minuni. Vindeca bolile prin rugăciune fără să aștepte răsplată în schimb; cerea un singur lucru celor vindecați, și anume să creadă în Mântuitorul Iisus Hristos cu toată tăria inimii lor.

După un timp, Talaleu a ajuns în orașul Edesa din Siria la începutul domniei împăratului Numerian (283-284), când acest oraș era condus de dregătorul Tiberian, un păgân aspru care dorea să înlăture numele lui Iisus Hristos din sufletele credincioșilor. Sfântul Talaleu a fost prins și bătut.

Dobândind libertatea, s-a dus în Cilicia. Acolo a fost prins din nou și supus chinurilor din porunca conducătorului Teodor, însă Sfântul Talaleu nu a renunțat la credința creștină, răbdând chinurile cu mult curaj.

Fiind întrebat cu puterea cui săvârșește acele vindecări, Talaleu a răspuns că numai cu puterea Mântuitorului Iisus Hristos și a semnului Sfintei Cruci a vindecat pe cei bolnavi și acest lucru îl pot dovedi chiar cei vindecați. În urma acestei mărturisiri, sfântul a fost supus mai multor suplicii, apoi urcat într-o barcă fără vâsle și lăsat în largul Mării Egee, în voia valurilor.

Întorcându-se sănătos la țărm, îmbrăcat în haină albă, Teodor a poruncit soldaților să îl prindă din nou și să-l arunce la lei. Însă nici de data aceasta măsurile de pedeapsă ale lui Teodor nu au avut succes deoarece Dumnezeu nu l-a părăsit pe Sfântul Talaleu, care a îmblânzit leii.

Simțindu-se rușinat în fața mulțimii de faptul că pedepsele sale nu reușeau să îl schimbe pe Sfântul Talaleu, Teodor a poruncit în cele din urmă ca sfântul să fie trecut prin sabie, primind în felul acesta moarte mucenicească.

Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sfânta Lidia din Filipi

Sfânta Lidia din Filipi este cunoscută drept prima creștină din Europa. În Faptele Sfinților Apostoli se precizează că după ce Pavel predică mai multor femei adunate la un râu din apropierea cetății Filipi, Lidia, o femeie vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, a crezut în Hristos și a mărturisit că vrea să devină creștină.

Din Scriptură aflăm că „Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima că să ia aminte la cele grăite de Pavel” (Fapte 16:14). Primește botezul de la Sfântul Apostol Pavel, iar în casa ei se formează prima comunitate creștină europeană.

Mai târziu și alte persoane din Filipi s-au botezat și au devenit creștini. Acestora Pavel le va scrie o epistolă, în care le vorbește despre chenoză sau smerita Întrupare a Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Sfânta Lidia era din Tiatira, Asia Mică (orășelul Al-Hissar din Turcia de astăzi). Se crede că era evreică, pentru că ieșise împreună cu alte femei în ziua sâmbetei în afară cetății, într-un loc dedicat rugăciunii. Faptul că femeile mergeau în afară orașului, pe malul răului Zygaktis, pentru a-și spăla ritualic mâinile într-o apă curgătoare, deducem că în Filipi nu era o sinagogă, fiind probabil puțini evrei acolo.

Biserica Ortodoxă o cinstește pe Sfânta Lidia ca fiind „întocmai cu Apostolii”.

În apropierea localității antice Filipi se află Biserica „Sfânta Lidia”, un loc liniștit și retras de pe malul răului Gangitis; acolo, un altar de piatră, ridicat în cinstea Sfintei Lidia, amintește de locul în care a fost botezată prima creștină din Europa.

Cu cuget curat pe Dumnezeu cinstind, prin Pavel primit-ai lumina harului și cea dintâi în Filippi lui Hristos ai crezut, de Dumnezeu înțelepțită, cu toată casata. Pentru aceasta, în cântări te cinstim, Lidia din Filippi. Slavă Celui ce ne-a izbăvit prin tine, Slavă Celui ce lucrează prin tine, Slavă Celui ce prin tine ne-a dăruit cele înalte.

Sfântul Cuvios Talasie Libianul

Tot în data de 20 mai, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Cuvios Talasie Libianul, Izvorâtorul de mir, care s-a săvârșit cu pace în anul 648.