Sfinții Mucenici Petru, Dionisie și Paulin

În timpul persecuției împotriva creștinilor a împăratului păgân Deciu (249-251), un tânăr cu numele Petru a fost prins în Lampsac, o cetate aflată în Helespont.

Petru a fost adus la dregătorul Optimus și silit să jertfească zeiței Afrodita. Dar nu a vrut să se supună și a mărturisit că nu se poate închina unei zeițe desfrânate, pentru că este creștin. Drept urmare, Petru a fost supus la chinuri, primind cununa muceniciei prin tăierea capului.

Sfântul Dionisie, probabil din Mesopotamia, era un creștin care a fost închis pentru credința în Hristos alături de ostașii Pavel și Andrei și de o creștină, fecioară de 16 ani, cu numele Cristina.

Această Cristina a reușit să aducă la Hristos pe cei doi tineri care încercau să o necinstească. Din acestă cauză, și cei doi tineri, și Dionisie, Andrei și Pavel au fost uciși cu petre, iar Sfintei Cristina i s-a tăiat capul.

Sfântul Paulin, care era din Atena, propovăduia Evanghelia lui Hristos alături de Sfinții Iraclie și Venedim. Cei trei au fost prinși și dați dregătorului Atenei, care, după ce i-a supus la chinuri, a poruncit să li se taie capetele.

Tropar, glasul 4:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.