Apostolul

Ap. Fapte 3, 19-26

Deci pocăiți-vă și vă întoarceți, ca să se șteargă păcatele voastre, Ca să vină de la fața Domnului vremuri de ușurare și ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos, Pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinților Săi prooroci din veac. Moise a zis către părinți: "Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre frații voștri Prooroc ca mine. Pe El să-L ascultați în toate câte vă va spune. Și tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor". Iar toți proorocii de la Samuel și cei câți le-au urmat au vorbit și au vestit zilele acestea. Voi sunteți fiii proorocilor și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinții noștri, grăind către Avraam: "Și întru seminția ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului". Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutățile sale.

Sfânta Evanghelie

Ev. Ioan 2, 1-11

Și a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii și era și mama lui Iisus acolo. Și a fost chemat și Iisus și ucenicii Săi la nuntă. Și sfârșindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceți orice vă va spune. Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus. Și le-a zis: Scoateți acum și aduceți nunului. Iar ei i-au dus. Și când nunul a gustat apa care se făcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa știau, a chemat nunul pe mire, Și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și Și-a arătat slava Sa; și ucenicii Săi au crezut în El.

Sinaxar

Sfântul Teotim

Sfântul Teotim s-a născut pe la jumătatea veacului al IV-lea în Dobrogea și a viețuit de tânăr în nevoință, rugăciune și cercetarea Sfintelor Scripturi, dobândind și o aleasă cultură clasică grecească în școlile vremii. A urmat de tânăr calea vieții monahale, probabil într-una dintre sihăstriile Casimcei dobrogene.

Pentru sfințenia și înțelepciunea sa a fost ales episcop al Tomisului, după trecerea la cele veșnice a Fericitului episcop Gherontie, care luase parte la Sinodul al II-lea Ecumenic (Constantinopol, 381).

Virtuțile și înțelepciunea ierarhului Teotim l-au făcut cunoscut și apreciat chiar și de către barbarii huni, care îl numeau „zeul romanilor”. Cu toate că aceștia erau sălbatici din fire, el i-a atras cu blândețea și cu milostenia. Văzând acestea, unul dintre barbari, crezând că Sfântul Teotim este bogat, a vrut să-l răpească.

Astfel, el și-a pregătit o funie cu laț, s-a sprijinit în scut și a ridicat mâna dreaptă vrând să arunce lațul asupra Sfântului; dar, în aceeași clipă, brațul i-a rămas înțepenit. A fost nevoie de rugămintea celorlalți păgâni pe lângă Sfântul ca să-l elibereze din lanțurile nevăzute.

Altă dată, mergând Sfântul, împreună cu ucenicii lui, au întâlnit pe drum o ceată de huni, care înaintau spre Tomis. Atunci, ucenicii au început să se vaite că vor pieri de mâinile barbarilor, dar Sfântul s-a dat jos de pe cal și a început să se roage, iar barbarii nu l-au zărit nici pe el, nici pe însoțitorii săi, nici caii de pe care descălecaseră, ci au trecut mai departe, pe alături.

Ierarhul Teotim a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care, împreună cu Sfinții dobrogeni Ioan Casian și Gherman, l-a apărat în împrejurări grele. De asemenea, Sfântul Teotim era cunoscut pentru adânca sa cunoaștere teologică, fiind un bun apărător al credinței ortodoxe.

Un scriitor creștin, Socrate Scolasticul, spunea despre Sfântul Teotim că „era cunoscut de toți – împărați, episcopi, călugări, credincioși și barbari – pentru evlavia și cinstea vieții sale”. Istoricii timpului spun că el a publicat scrieri în formă de dialog și că a scris unele omilii la textele evanghelice. În fragmentele care s-au păstrat el vorbește despre liniștea minții și a inimii. Astfel, prin scrierile sale, Sfântul Teotim este „întemeietorul Filocaliei românești”.

Sub păstoria Sfântului Teotim, mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea, renumite prin viața lor duhovnicească, au format pe vestiții „călugări sciți”, teologi care aveau să participe la discuțiile hristologice ale vremii. Bisericile înălțate de Sfântul Teotim, ale căror ruine și astăzi se văd, erau mari și frumos împodobite cu mozaicuri, ceea ce dovedește numărul mare de credincioși, precum și frumusețea cultului ortodox.

În anul 399, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a trimis ierarhului Teotim călugări misionari pentru creștinarea hunilor, aflați atunci și în Dobrogea. În anul 400, Sfântul Teotim a luat parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul Ioan Gură de Aur, împotriva învățăturii eretice a episcopului Antonin al Efesului.

În anul 403, episcopul Teotim a fost din nou la Constantinopol, unde, la Sinodul de la Stejar, împreună cu Sfântul Gherman din Dobrogea, a luat apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur în fața acuzațiilor nedrepte aduse împotriva lui, dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre Dobrogea străromână și marele ierarh constantinopolitan.

Astfel, bine păstorind pe credincioșii dobrogeni și creștinând mulți barbari, Sfântul Teotim s-a mutat cu pace la cele veșnice, într-o zi de 20 aprilie, între anii 404 și 407, fiind pomenit ca Sfânt de vechile martirologii. Biserica Ortodoxă Română l-a înscris în calendarul bisericesc în anul 1992.

Tropar glasul 4

Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Teotim, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Teodor Trihina

Cuviosul Părintele nostru Teodor, cel numit „Trihina”, adică „Părosul”, a fost născut și crescut în cetatea Sfântului Constantin, fiind fiu de părinți bogați. Și lăsându-și părinții, bogăția și slava pentru Dumnezeu, s-a dus într-o mănăstire pustnicească și s-a făcut monah.

Și avea o viață atât de aspră și atât și-a slăbit trupul, încât la față era asemenea unui mort, pentru că în toate nopțile se lupta cu gerul, stând la rugăciune, neacoperindu-și capul niciodată. Și purta numai o haină aspră de păr, de aceea s-a numit „păros”. Încă și mănăstirea aceea pustnicească, în care cuviosul petrecea viață aspră, după aceea a luat numele de „Trihina”, adică s-a numit „păroasă”.

Iar Sfântul Teodor a luat de la Dumnezeu putere asupra diavo­lilor și, făcând multe minuni, s-a dus către Domnul. Și nu numai în viața sa, ci și după mutarea sa făcea minuni. Pentru că izvora din sfintele lui moaște mir de tămăduire binemirositor, cu care se tămăduiau toate bolile și se goneau diavolii, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin.

Tropar glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodor, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.