Apostolul

Ap. Fapte 3, 11-16

Și ținându-se el de Petru și de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbați israeliți, de ce vă mirați de acest lucru, sau de ce stați cu ochii ațintiți la noi, ca și cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-ați predat și L-ați tăgăduit în fața lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar voi v-ați lepădat de Cel sfânt și drept și ați cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaș. Iar pe Începătorul vieții L-ați omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morți și ai Cărui martori suntem noi. Și prin credința în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeți și îl cunoașteți, l-a întărit numele lui Iisus și credința cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor.

Sfânta Evanghelie

Ev. Ioan 3, 22-33

După acestea a venit Iisus și ucenicii Lui în pământul Iudeii și stătea acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe și veneau și se botezau. Căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare. Și s-a iscat o neînțelegere între ucenicii lui Ioan și un iudeu, asupra curățirii. Și au venit la Ioan și i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, și despre Care tu ai mărturisit, iată El botează și toți se duc la El. Ioan a răspuns și a zis: Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă și ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este și de pe pământ grăiește. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Și ce a văzut și a auzit, aceea mărturisește, dar mărturia Lui nu o primește nimeni. Cel ce a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.

Sinaxar

Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul

Sfântul Cuvios Ioan și-a dorit din tinerețe să urmeze calea pustiei. Într-o zi, el și-a părăsit părinții și a plecat la Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a și călugărit.

În timpul luptei împăratului Leon Armeanul (813-820) împotriva sfintelor icoane, au plecat în Bizanț alături de un alt ucenic, și anume, Iosif, făcătorul de cântări, și mergeau prin cetăți îndemnând poporul să cinstească în continuare sfintele icoane. Sfântul Grigorie a voit să înștiințeze și pe creștinii din Roma despre cele ce se întâmplă în partea de Răsărit și l-a trimis pe Iosif, dar pe drum a fost prins și închis într-o temniță în insula Creta.

Între timp, Sfântul Grigorie a trecut la Domnul și a fost îngropat de Sfântul Cuvios Ioan. La scurt timp a trecut la cele veșnice și Ioan, veghetor fiindu-i Iosif, care se eliberase din temnița din Creta. Iosif a zidit o biserică aproape de Bizanț în cinstea Sfântului Nicolae și a adus aici moaștele celor doi sfinți.

Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.