Sinaxar

Sf. Cuv. Nichita Mărturisitorul și Ilirie

Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul s-a născut în Cezarea Bitiniei, Asia Mică, din părinți evlavioși. La opt zile de la naștere a rămas orfan de mamă, iar tatăl său, Filaret, a intrat în monahism, fiind crescut de bunica sa.

La maturitate a intrat în Mănăstirea Sfântului Serghie din Medicion, Muntele Olimp. A fost hirotonit preot, apoi în anul 800, după trecerea la cele veșnice a starețului Nichifor, Sfântul Nichita a fost numit egumen.

În timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820) datorită dârzeniei cu care a apărat sfintele icoane, Sfântul Nichita a fost închis, supus unor chinuri groaznice și în cele din urmă izolat în insula Sfintei Glicheria, din Marea Marmara, unde a fost chinuit timp de șase ani.

După moartea împăratului Leon Armeanul, persecuția împotriva creștinilor care cinsteau sfintele icoane a încetat, iar cei întemnițați au fost eliberați. Sfântul Nichita nu s-a mai întors în mănăstirea sa, ci a intrat în obștea unui schit aproape de Constantinopol unde a trecut la cele veșnice în data de 3 aprilie 824.

Troparul, glas 8:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nichita, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Tot astăzi Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Ilirie.