Apostolul

Ap. Evrei 6, 9-12

Despre voi, iubiților, deși vorbim astfel, suntem încredințați de lucruri mai bune și aducătoare de mântuire. Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru și dragostea pe care ați arătat-o pentru numele Lui, voi, care ați slujit și slujiți sfinților. Dorind dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă spre adeverirea nădejdii, până la sfârșit, Ca să nu fiți greoi, ci următori ai celor ce, prin credință și îndelungă-răbdare, moștenesc făgăduințele.

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 7, 31-37

Și, ieșind din părțile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat ca să-Și pună mâna peste el. Și luându-l din mulțime, la o parte, Și-a pus degetele în urechile lui, și scuipând, S-a atins de limba lui. Și privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Și urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, și vorbea bine. Și le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. Și erau uimiți peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească.

Sinaxar

Sf. Ier. Iacob Mărturisitorul

Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul s-a retras în sihăstrie încă de când era tânăr și intrând în monahism, trăia în rugăciune și postire.

A fost hirotonit episcop, iar în timpul iconoclasmului a fost obligat să se retragă din scaun episcopal, deoarece s-a împotrivit iconoclasmului, fiind întemnițat de nenumărate ori.

În cele din urmă a trecut la Domnul după multe suferințe pe care le-a îndurat.

Tropar

Glasul 4

Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Iacob, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cuv. Serapion

A fost numit episcop de Thmuis în Egiptul de Jos. Fusese discipol al Sfântului Antonie cel Mare (17 ianuarie), iar mai târziu a scris O Scrisoare despre moartea Sfântului Antonie. De asemenea, a fost prieten și susținător al Sfântului Atanasie din Alexandria (18 ianuarie și 2 mai). La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost descoperită o colecție de texte liturgice atribuite Sfântului Serapion.

Sfântul Serapion a trăit în Egipt în secolul al IV-lea. El este cunoscut sub numele de „sindonitul”, deoarece purta doar haine de in aspru (sindona). Din vremea tinereții sale a trăit ca păsările cerului (Matei 6:26). Nu avea adăpost și, timp de câteva zile, nu mânca mâncare, pentru că nu avea bani să cumpere pâine.

Când a văzut un cerșetor care tremura de frig, i-a dat sindonul și a rămas pe jumătate gol. El s-a dovedit a fi un prim exemplu de filantropie și milă, distribuindu-și propriile bogății și orice i-au dat vizitatorii săi credincioși săracilor. Apoi s-a călugărit și a locuit în Pustia Sketis. El a fost dedicat răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu în multe moduri diferite.

Odată, a căzut în mâinile unui tâlhar și, prin puterea sa de convingere, a reușit să-l întoarcă și l-a făcut pe acest tâlhar slujitor al lui Dumnezeu. Areușit să-l convertească și pe ereticul maniheu Lakedaimon la ortodoxie.

Un anumit filosof grec, care dorea să testeze onestitatea călugărului, i-a dat o monedă de aur și a început să-l urmărească. Sfântul s-a dus la un negustor de pâine, a luat o pâine și i-a dat comerciantului moneda de aur, plecând fără nicio idee despre valoarea ei.

Sfântul Serapion i-a călăuzit pe mulți pe calea mântuirii. Odată, s-a dat rob unui actor grec care dorea să se convertească la Hristos. Actorul a fost uimit de viața lui sfântă și s-a botezat cu toată casa sa. El l-a implorat pe Sfântul Serapion să rămână cu el, nu ca sclav, ci ca îndrumător și prieten. Călugărul a plecat, însă, fără să ia banii care i-au fost oferiți.

Plecând spre Roma, Sfântul Serapion s-a urcat într-o corabie, dar nu a plătit nimic marinarilor pentru trecerea sa. Au început să-i reproșeze acest lucru, dar când au văzut că Bătrânul nu a mâncat nimic timp de cinci zile, au început să-l hrănească în numele Domnului și, prin urmare, au împlinit porunca iubirii de semeni.

În cele din urmă s-a întors în iubitul său deșert, unde a petrecut cu pace până la bătrâneți înaintate, în anul 370, fiind pildă pentru toți călugării.