Apostolul

Ap. Evrei 10, 32-38

Aduceți-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce ați fost luminați, ați răbdat luptă grea de suferințe, Parte făcându-vă priveliște cu ocările și cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea, Căci ați avut milă de cei închiși, iar răpirea averilor voastre ați primit-o cu bucurie, bine știind că voi aveți o mai bună și statornică avere. Nu lepădați dar încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. "Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va întârzia; Iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el".

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 2, 14-17

Și trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, șezând la vamă, și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, I-a urmat. Și când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Lui. Că erau mulți și-I urmau. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii și păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii? Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți ci pe păcătoși la pocăință.

Sinaxar

Sfântul Benedict, al cărui nume în limba latină înseamnă „binecuvântatul”, s-a născut în jurul anului 480 în provincia romană Nursia având părinți bogați și creștini.

Părinții lui l-au trimis la școlile din Roma în vremea când o stăpâneau herulii regelui barbar Odoacru. Roma trecea atunci printr-o decădere din punct de vedere moral. Aceasta l-a mâhnit pe tânărul Benedict în așa măsură încât a părăsit cetatea și pe colegii vicioși și s-a retras în munții Subiaco unde a rămas trei ani.

Acolo l-a găsit monahul Roman care l-a și tuns în monahism. În acest timp a fost învrednicit de Bunul Dumnezeu puterea de a face minuni și vindecări. Apoi, a devenit stareț la Mănăstirea Vicovara la cererea călugărilor de acolo.

După un timp, a revenit în Subiaco. Împreună cu ucenicii săi, printre care și fii de senatori ca Maur și Placidiu, a zidit mai multe mănăstiri precum cea din Monte Cassino (Italia), întemeiată de Sfântul Benedict la anul 529. Viața Sfântului a fost scrisă de Sfântul Grigorie cel Mare sau Dialogul după încredințările celor patru ucenici ai acestuia: Constantin, Valentin, Simplicius și Onorat.

Cu șase zile înainte de sfârșitul vieții pe pământ Sfântul și-a săpat mormântul. În ziua a șasea a cerut să fie dus în Biserică. S-a împărtășit cu Sfintele Taine și după ce a dat îndemnuri ucenicilor a trecut la cele veșnice în aceeași zi de 14 martie 543.

Sfântul Benedict a trăit până la vârsta de 63 de ani. Scolastica, sora lui, trecuse la Domnul în luna februarie a aceluiași an. O parte din moaștele Sfântului Benedict se află la Mănăstirea Monte Cassino. O altă parte au fost duse pe la sfârșitul veacului al VII-lea la Mănăstirea Fleury din Franța.

Tropar, Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Benedict, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Alexandru din Pidna (Macedonia).