Împăratul Leon Armeanul, (813 – 820) nu a respectat hotărârile Sinodului VII ecumenic de la Niceea, ci a pornit din nou lupta împotriva icoanelor. În această perioadă, ierarhii care au luptat împotriva iconoclasmului au fost trimiși în exil.

Printre aceștia s-a numărat și Patriarhul Nichifor care a fost exilat în insula Proconis, și care a trecut la cele veșnice la 2 iunie 828, după 13 ani de exil.

În secolul al IX-lea, binecredincioșii împărați Teodora și Mihail, împreună cu cei mai de seamă monahi ai timpului au hotărât restabilirea cultului icoanelor, l-au alungat pe patriarhul Ioan și l-au ales și rânduit ca patriarh pe Metodie.

După patru ani, patriarhul Metodie a cerut împăraților să aducă la Constantinopol moaștele Sfântului Nichifor, care fusese îngropat în Biserica „Sfântul Teodor“ de pe acea insulă.

Moaștele au fost întâmpinate de împărat, senatori și mulți credincioși cu lumânări aprinse, iar apoi au fost așezate în Biserica Sfinților Apostoli, la data de 13 martie.

Troparul, glas 4:

Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.