Sinaxar

Sf. Mc. Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei

Împărații romani au desfășurat cumplite persecuții împotriva creștinilor, dorind să desființeze cu orice preț creștinismul din Imperiul Roman.

Între creștinii din orașul Corint (Grecia) care încercau să scape de prigoana păgână romană, fugind în munți, era și o femeie pe nume Rufina. Fiind însărcinată cu greu se putea ține de grupul creștinilor fugari.

După ce a parcurs o bună parte din drumul spre refugiul ales, rămânând fără puteri s-a oprit și ascunzându-se, după câteva zile, a născut acolo un băiat căruia i-a pus numele Codrat. Peste alte câteva zile Rufina a murit, Codrat rămânând orfan. Dumnezeu a avut grijă de micul orfan, astfel încât el a fost găsit de oameni credincioși care l-au crescut și i-au purtat de grijă.

Codrat a crescut și a ajuns doctor, tămăduind boli trupești și sufletești.

Împreună cu câțiva dintre prietenii săi: Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel și Crescent, Codrat a hotărât să se retragă în sihăstrie.

În timpul persecuției împăratului Deciu (249-251), Jason a fost trimis de acesta în Corint pentru a judecat pe cetățenii care nu doreau să părăsească creștinismul. Între cei chemați la judecata delegatului imperial Jason a fost și Codrat care mărturisind credința sa în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și neacceptând să se închine zeităților păgâne a fost supus supliciilor și martirizat prin decapitare.

Mărturisind cu aceeași putere credința în Domnul nostru Iisus Hristos și prietenii săi Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel și Crescent au suferit moarte martirică la ordinul delegatului imperial Jason.

Troparul, glas 4:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.