Sinaxar

Sf. 42 de Mucenici din Amoreea

Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea – Acești sfinți mucenici au fost căpitani în armata împăratului Teofil al Bizanțului (829-842) care originar din orașul Amoreea (Frigia). Atunci când agarenii au năvălit asupra orașului Amoreea, împăratul Teofil l-a apărat cu toată vitejia. Acest oraș nu ar fi fost cucerit dacă grecul Vatidis nu ar fi fost un trădător.

Răzbunarea agarenilor a fost cruntă, având în vedere că anterior împăratul Teofil cucerise orașul Sozopetra unde se născuse Amirmumn, conducătorul agarenilor. Șapte ani de zile au fost închiși în temniță și supuși supliciilor cei 42 de căpitani, de către agareni în încercare lor de a-i face să renunțe la credința creștină și să treacă la mahomedanism.

În cele din urmă sfinții 42 de mucenici au slăvit pe Dumnezeu prin moarte martirică, fiind trecuți prin sabie. Trupurile lor au fost aruncate într-un râu, însă după un timp creștinii le-au găsit scoase de valuri la mal și le-au îngropat cu cinstea cuvenită.

Troparul, glas 4

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Aflarea Sfintei Cruci

Tot în această zi, pomenim aflarea cinstitei Cruci și a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare.

La începutul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să reconstruiască orașul Ierusalim. Și-au făcut un plan de a înălța o biserică pe locul patimilor și învierii Domnului.

Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sfântul Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate modurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creștine. După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne.

În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viață, împărăteasa a cercetat mai mulți creștini și evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus.

Sfânta Elena a dat ordin să se demoleze templul și să se facă săpaturi pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota și Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripția lui Pilat (Ioan 19:19) și patru piroane care au străpuns corpul Domnului.

Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie așezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost așezat pe Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toți au fost convinși că au găsit Crucea Dătătoare de Viață.

Cu mare bucurie, împărăteasa Elena și Patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toți cei de față.