Sinaxar

Sfântul Ierarh Porfirie, episcopul Gazei

Sfântul Ierarh Porfirie a fost copilul unor oameni înstăriți din Tesalonic. Aceștia l-au crescut în dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. Avea un simț artistic deosebit, desăvârșindu-se în învățătura Sfintei Scripturi. Toate acestea i-au fost de folos în propovăduirea cuvântului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cât și în disputele cu păgânii și ereticii.

La vârsta de 25 de ani s-a călugărit și apoi s-a dus în deșertul Scitiei, din Egipt. După cinci ani de sihăstrie a călătorit la Ierusalim și s-a închinat la Sfântul Mormânt al Domnului. Alți cinci ani a stat într-o peșteră lângă Iordan. Porfirie vroia să urmeze întru totul asprimea vieții marilor părinți ai pustiei. Din cauza multor eforturi pe care le-a făcut peste puterile sale și a posturilor, s-a îmbolnăvit grav. Astfel, Porfirie a fost nevoit să-și părăsească peștera și să se ducă din nou la Ierusalim, de data aceasta pentru sănătatea sa.

Nu numai că s-a tămăduit, dar a dobândit și un ucenic, anume Marcu, care era caligraf. Patriarhul Ilarie al Ierusalimului apreciind darurile sufletești ale monahului Porfirie l-a hirotonit preot și i-a încredințat paza și îngrijirea Sfintei Crucii a Domnului. În anul 396, când Porfirie împlinise trei ani în slujirea preoțească, scaunul episcopal din orașul Gaza a rămas liber prin mutarea la Domnul a episcopului Enea.

Mitropolitul Ioan al Cezareei l-a rugat pe patriarhul Ierusalimului să îl trimită pe Porfirie, pentru că avea să îl întrebe despre unele lucruri din Sfânta Scriptură. Patriarhul i-a dat binecuvântare pentru a pleca în Cezareea, dar numai pentru șapte zile. Porfirie l-a încredințat pe ucenicul său Marcu de plecare, spunându-i că i-a fost descoperit de Dumnezeu că va ajunge păstor peste multe suflete. Plecând au mai luat cu ei și pe tânărul Varuh.

În Cezareea au fost așteptați de Mitropolitul Ioan și de oamenii din Gaza. A doua zi a fost hirotonit episcop, iar în miercurea următoare era în Gaza cu însoțitorii săi. Pe durata păstoririi sale, Sfântul Porfirie a apărat credința creștină în fața păgânilor reușind să-i convertească pe aceștia și să transforme templele lor în Biserici.

Toate acestea le-a făcut și cu ajutorul darului primit de la Dumnezeu de a face minuni. După 24 de ani și 11 luni de păstorire, Sfântul Porfirie s-a mutat cu pace la Domnul, în al 67-lea an al vieții sale pământești.

Sfânta Muceniță Fotini Samarineanca

Sfânta Muceniță Fotini este femeia samarineancă de la fântâna lui Iacob care, după ce a vorbit cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și-a lăsat vasul pentru apă și a fugit în oraș strigând tuturor: Veniți de vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul? (Ioan 4:29).

Femeia aceasta s-a botezat împreună cu cele cinci surori și cu cei doi fii ai ei și a primit numele de Fotini.

Ea a propovăduit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Samaria și în toate orașele de pe coasta sud estică a Mării Mediterane ajungând până în Cartagina, în Africa de Nord (lângă orașul Tunis de azi), și slăvind pe Dumnezeu prin mucenicie în timpul împăratului Neron (54-68), în anul 66.

Au luat împreună cu ea cununa muceniciei Sfintele Anatoli, Foto, Fotida, Paraschevi și Chiriachi – surorile ei – și Sfinții Iosi și Fotin – fiii ei.

Tropar – Glas 4

Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.