Apostolul
Ap. Romani 14, 19-23; 16, 25-27
Romani 14, 19-23
Drept aceea să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticnește, se smintește sau slăbește (în credință). Credința pe care o ai, s-o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă! Iar cel ce se îndoiește, dacă va mânca, se osândește, fiindcă n-a fost din credință. Și tot ce nu este din credință este păcat.
Romani 16, 25-27
Iar celui ce poate să vă întărească după Evanghelia mea și după propovăduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veșnice, Iar acum arătată prin Scripturile proorocilor, după porunca veșnicului Dumnezeu și cunoscută la toate neamurile spre ascultarea credinței, Unuia înțeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava în vecii vecilor. Amin!
Sfânta Evanghelie
Ev. Matei 6, 1-13
Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, Ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru de cele ce aveți trebuință mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; Vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; Și ne iartă nouă greșealele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!
Sinaxar
Sfântul Cuvios Timotei
Sfântul Cuvios Timotei († începutul sec. IX) a intrat de mic în Mănăstirea Simvoli de la baza muntelui Olimp, din Asia Mică. A fost ucenicul cuviosului Teoctist, povățuitorul lui Platon mărturisitorul și a altor monahi apărători ai Ortodoxiei.
Trăind în munți și pustietăți, se nevoia în post, înfrânare și rugăciuni, și a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul tămăduirii bolnavilor și cu putere asupra darurilor necurate. A trăit în sihăstrie până la adânci bătrâneți.
Tropar, Glasul 4
Dumnezeul părinților noștri, Care Te porți pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinților noștri, îndreptează viața noastră în pace.
Sfântul Ierarh Eustație, Arhiepiscopul Antiohiei
Sfântul Eustație († 345) era originar din Sid (Pamfilia, Asia Mică). El a fost mai întâi episcop în Bereea Siriei (Alep) și de aici a devenit Arhiepiscop al Antiohiei și a păstorit între anii 324-330. A fost unul dintre cei mai învățați și vrednici ierarhi ai Bisericii creștine din veacul său.
Miriam, regele Gruziei, a rugat pe împăratul Constantin cel Mare să-i trimită preoți și meșteri de zidit Biserici. Acesta l-a trimis pe Eustație însoțit de mulți preoți și cu multe daruri. Astfel, în grădina împărătească din Mithet, Eustație a zidit o Biserică măreață cu hramul „Sfinții Apostoli”, după asemănarea Bisericii „Sfinții Apostoli” înălțată de Constantin cel Mare în Constantinopol.
Apoi a sfințit pe preotul Ioan ca episcop al Iviriei, sub ascultarea canonică a Antiohiei. Eustație s-a arătat unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva arianismului. Se spune că el a fost episcopul care a ținut în fața împăratului Constantin cel Mare cuvântul de deschidere a Sinodului I Ecumenic și a prezidat ședința.
După sinod, Eustație a luat măsuri energice împotriva ereticilor arieni, atât în eparhia sa, cât și în întreaga Sirie. Se înțelege astfel de ce episcopii arieni Eusebiu de Nicomidia, Teognis de Niceea, Teona din Marmarica și alții au început să-i aducă tot felul de acuzații. Au mers până acolo încât au plătit o femeie desfrânată să jure că are un copil cu Sfântul Eustatie.
Acea femeie s-a îmbolnăvit grav la scurt timp și a recunoscut că acel copil pe care îl are nu este al Sfântului Eustație.
Pentru această învinuire Sfântul a fost depus din scaun și exilat la Traianopolis în Tracia și apoi la Filipi, împreună cu mai mulți preoți și diaconi, unde au și trecut la Domnul la scurt timp.
În anul 487 sfintele sale moaște au fost aduse în Antiohia de Calandion, patriarhul de atunci al cetății.
Tropar, Glasul 4
Dumnezeul părinților noștri, Care Te porți pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinților noștri, îndreptează viața noastră în pace.