Sfântul Auxentie

Sfântul Auxentie a trăit în secolul 5, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (403-450) și a fost ostaș în garda acestuia.

Într-o zi, a schimbat haina strălucitoare a gărzii imperiale cu haina călugărească. La început a trăit într-o stâncă din muntele Oxia (la aproximativ 5 km de Constantinopol).

Apoi, s-a statornicit în muntele Sinope de lângă Calcedon. Creștinii din satele învecinate au construit o chilie în vârful muntelui, de unde, printr-o fereastră mică, Auxențiu îi povățuia să facă fapte bune și vindeca pe cei bolnavi.

Muntele acesta poartă și astăzi numele Sfântului Auxențiu. În anul 451 a participat la Sinodul 4 Ecumenic de la Calcedon, condamnând ereziile lui Eutihie și Nestorie. A trecut la Domnul în anul 470.

Tropar Glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Auxentie. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Sfântul Maron

Cuviosul Maron (secolul 5), îmbrățișând viața sub cerul liber, s-a stabilit pe vârful unui munte din Siria care era cinstit în chip deosebit de vechii elini și aflând acolo un templu al zeilor, zidit de aceia, l-a sfințit lui Dumnezeu și a locuit acolo, făcându-și un mic cort sub care numai arareori intra.

El a făcut multe mănăstiri, pe mulți prin nevoințe aducându-i la Dumnezeu. Prin rugăciune, cu darul lui Dumnezeu a vindecat boli, a alungat demoni și a oprit cutremure. După o scurtă boală, s-a mutat din viață în pace la ceruri.

Tropar, Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Maron, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre

Sfântul Avraam

Cuviosul Avraam a trăit pe vremea lui Teodosie cel Mare și era din cetatea Cirului. Și-a ostenit trupul cu multă priveghere și stare de toată noaptea încât a rămas mulți ani imobilizat.

S-a stabilit apoi lângă muntele Libanului unde a fost persecutat de închinătorii la idoli care l-au îngropat în țărână și au vrut să-l alunge din ținutul lor. Sfântul însă i-a covârșit prin bunătate, plătind dările pe care le datorau ei autorităților.

Din asemenea pricină făcându-se creștini, îndată au zidit și biserică și l-au silit pe el să le fie preot; iar cuviosul a rămas acolo trei ani și bine povățuindu-i pe ei către buna cinstire de Dumnezeu și întărindu-i, iarăși s-a întors la chilia sa, lăsându-le în locul său un alt preot.

Cu acest fel de bune și lui Dumnezeu plăcute fapte strălucind cuviosul, a ajuns episcop al Careei, o cetate în Palestina, plină de idoli. Ducându-se acolo cu nenumărate osteneli, și cu de Dumnezeu insuflate învățături, a întors pe locuitori la buna cinstire de Dumnezeu în scurtă vreme și i-a adus Domnului, prin faptă mai întâi învățându-i. Iar împăratul Teodosie, înștiințat de cele despre el, l-a chemat la Constantinopol, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu după puțină vreme.

Tropar Glasul 4

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Avraam, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.