Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei
Sfântul Mucenic Vlasie a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea.
A fost învrednicit de Dumnezeu să fie episcop al Sevastiei (Armenia). Pentru viața sa curată a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, vindecând mulți bolnavi. A fost asuprit atât în timpul lui Dioclețian (284-305), cât și în vremea lui Liciniu (307-323).
Marele mucenic Eustație i-a încredințat testamentul când era cu el în temniță. În timpul prigoanei lui Liciniu împotriva creștinilor, Sfântul Vlasie s-a ascuns într-o peșteră din muntele Argeus. Acolo a fost prins și adus în fața dregătorului Agricolau.
În drumul spre închisoare șapte femei care au fost alături de Sfântul Vlasie au suferit moarte martirică. Sfântul nu a părăsit înaintea dregătorului credința în Iisus Hristos și din porunca acestuia a fost chinuit cumplit, închis în temniță, apoi ucis, împreună cu doi copii.
Tropar Glasul 4
Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta împărăteasă Teodora
Soția împăratului bizantin Teofil (829-842) era din Peflagonia (Asia Mică). Teodora se născuse într-o familie de funcționari, oameni credincioși, foarte legați de cinstirea icoanelor, iar Sfânta a urmat modelul părinților ei.
Împăratul Teofil află că soția lui se închina sfintelor icoane, dar Sfânta Teodora a reușit să nu dezvăluie lumii acest lucru.
După ce împăratul a trecut la Domnul în anul 842, Sfânta a rămas regentă, deoarece urmașul împăratului, Mihail al III-lea nu avea decât trei sau patru ani. A păstrat la conducerea imperiului pe cei mai buni miniștri ai soțului ei, care erau oameni credincioși și îngrijorați de lupta nefolositoare împotriva icoanelor.
Apoi, a întrunit un sinod care a hotărât restabilirea cultului icoanelor, urmat la 19 februarie 843 de o ceremonie măreață cu rugăciuni în Bisericile din Vlaherne și Sfânta Sofia, dar și cu procesiuni pe străzile Constantinopolului. Aceasta a fost numită sărbătoarea Ortodoxiei.
Atunci au fost aduse în capitala imperiului și moaștele Sfântului Teodor Studitul, fostul stareț al Mănăstirii Studion și ale Sfântului Nichifor, patriarhul Constantinopolului.
În urma luptelor politice interne ale imperiului Sfânta Teodora a hotărât să se retragă la Mănăstirea Gastria, părăsind puterea cu noblețe, după ce a depus în mâinile Senatului sumele de bani pe care buna ei administrare financiară le strânsese în tezaurul Statului.
Tropar glas 5Ca cea vrednică de darurile lui Dumnezeu, și chip preasfânt de înțelepciune și credință luminat-ai prin a ta evlavie Biserica. Și ai arătat tuturor că sfinții au cinstit sfintele icoane, prealăudată Teodora, podoaba ortodocșilor.