Sfântul și Dreptul Simeon (sec. I)

Este unul dintre cei 70 de înțelepți care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului.

Când au ajuns cu tâlcuirea la capitolul al VII-lea, versetul 14 din cartea Prorocului Isaia, unde scrie „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuil”, bătrânul Simeon s-a îndoit în inima sa, zicând că nu este cu putință ca o fecioară să nască neștiind de bărbat și, luând cuțitul, a vrut să șteargă aceste cuvinte.

În clipa aceea a fost însă oprit de îngerul Domnului care i-a spus: „Nu fi necredincios în cele scrise, a căror împlinire tu însuți o vei vedea, pentru că nu vei vedea moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce Se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.

Aceasta a fost făgăduința despre care scrie Sfântul Evanghelist Luca: „Și era făgăduit lui de la Duhul Sfânt să nu vadă moartea, până ce va vedea pe Hristosul Domnului!” (Luca II, 26). Dând crezare cuvintelor îngerești, Simeon a așteptat venirea lui Hristos în lume.

La 40 de zile după naștere, Pruncul Iisus a fost adus la templu din Ierusalim de Fecioara Maria și Dreptul Iosif, după obiceiul Legii vechi.

Atunci Sfântul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, a luat în mâini pe Domnul și a zis: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta“.

El a prorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunând că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii și a necazului, când va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce.

Deși, Sfânta Evanghelie nu arată că a fost preot, unii Sfinți Părinți socotesc că dreptul Simeon a fost preot la templul din Ierusalim. Din lucrarea lui la „Întâmpinarea Domnului”, (Luca II, 23-27) reiese în chip neîndoielnic că dreptul Simeon a împlinit slujba de preot.

Tradiția spune că dreptul Simeon a murit la vârsta de 360 de ani. Sfintele sale moaște au fost aduse în Constantinopol în vremea împăratului Justin cel Mic (565-578) și așezate în Biserica Halcopratiei.

Tropar Glasul 4

Astăzi bătrânul Simeon se umple de bucurie, primind în brațe în chip de Prunc pe Dumnezeu cel Veșnic. Și, cerând să fie slobozit din legăturile cărnii, strigă: Văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor.

Sfânta Prorocița Ana (sec. I)

Era fata lui Fanuil din neamul lui Asir.

După ce a locuit cu bărbatul ei șapte ani, acesta a trecut la cele veșnice, iar ea a rămas la Templu toată viața, stăruind în post și rugăciune, slujind lui Dumnezeu ziua și noaptea.

Ținând acest mod de viață în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la nașterea Sa în trup, de Preasfânta Lui Maică și de dreptul Iosif.