Apostolul

Ap. 1 Tesaloniceni 5, 14-23

Vă rugăm însă, fraților, dojeniți pe cei fără de rânduială, îmbărbătați pe cei slabi la suflet, sprijiniți pe cei neputincioși, fiți îndelung-răbdători față de toți. Luați seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul față de altul și față de toți. Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu-l stingeți. Proorociile să nu le disprețuiți. Toate să le încercați; țineți ce este bine; Feriți-vă de orice înfățișare a răului. Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit, și întreg duhul vostru, și sufletul, și trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 17, 3-10

Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. Și au zis apostolii către Domnul: Sporește-ne credința. Iar Domnul a zis: De ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare, și vă va asculta. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Vino îndată și șezi la masă? Oare, nu-i va zice: Pregătește-mi ca să cinez și, încingându-te, slujește-mi, până ce voi mânca și voi bea și după aceea vei mânca și vei bea și tu? Va mulțumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu. Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.

Sinaxar

Sfânta Cuvioasă Xenia din Roma

Evsevia (cu numele de călugărie Xenia) a fost fiica unui însemnat dregător din Roma. Și-a părăsit părinții și lumea cu plăcerile ei și bucuriile ei, pentru a trăi tot restul vieții în rugăciune către Dumnezeu, în post și priveghere și în sărăcie de bună voie. Tatăl Evseviei era creștin.

Cum avea mulți prieteni, și-a logodit fata de timpuriu cu un fiu de senator. A fost multă bucurie în casa înaltului dregător, însă Evsevia nu prețuia nimic din înțelesul lumii și în timp ce părinții ei se pregăteau de nuntă, ea a dispărut de acasă împreună cu două slujitoare creștine. Gândul Evseviei era să ajungă în Alexandria Egiptului.

Ca să fie greu de găsit și-a schimbat numele: din Evsevia și-a luat numele Xenia, adică „străina”, nume păstrat și în călugărie. Corabia cu care călătoreau s-a oprit în insula Cos din arhipelagul Sporadelor, o insulă mică (290 km2), chiar lângă țărmul Asiei Mici.

Cele trei fugare, Xenia și slujitoarele sale, au rămas aici. În timp ce își căutau un loc în care să se așeze până la sfârșitul vieții, Dumnezeu le-a trimis un povățuitor și părinte sufletesc, pe Cuviosul Pavel, bătrânul stareț al Mănăstirii „Sfântul Apostol Andrei” din Caria, de dincolo de țărm.

După ce a aflat taina vieții lor și dorința de a trăi pentru Mântuitorul Iisus Hristos, le-a dus în orașul Milassa (azi Milas) din Caria, le-a tuns în monahism și le-a așezat într-un loc liniștit. Xenia a zidit acolo o biserică cu hramul Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan.

După un timp, au venit aici și alte fecioare, întemeindu-se și o mănăstire în jurul acelui locaș de cult, Xenia fiind stareță. La cererea Xeniei, cele două slujitoare, acum maici, nu au spus nimănui faptul că stareța lor face parte dintr-un neam înstărit.

Abia după mult timp, după moartea și îngroparea Xeniei și a uneia dintre cele două maici, s-a aflat adevărul și viața Cuvioasei Xenia.

Ultima fugară, slujitoarea de odinioară, nu a putut să-și dea sufletul până nu a destăinuit celorlalte maici din Mănăstirea „Sfântul Ștefan”, că fosta lor stareță, Xenia, fugise din lume din fragedă tinerețe, chiar în pragul cununiei cu un fiu de senator, făcând aceasta pentru a urma chemării Mirelui Iisus Hristos.

Tropar Glasul 8

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Xenia, duhul tău.

Sfânta Xenia din Sankt Petersburg

Sfânta Xenia a trăit în secolul al 18-lea, în Rusia imperială. Cel mai probabil anul nașterii este 1730.

S-a căsătorit cu ofițerul Andrei Teodorovici, însă după patru ani de mariaj, soțul ei a trecut la cele veșnice în urma unei petreceri.

Evenimentul nefericit i-a marcat profund viața, iar din acel moment s-a dedicat în totalitate trăirii duhovnicești.

De la înmormântare, Sfânta Xenia s-a prezentat cu numele soțului spunând tuturor că nu a murit Andrei Teodorovici, ci Xenia Grigorievna.

Andrei Teodorovici este aici, în fața voastră, el trăiește și va trăi mult de acum înainte, va trăi veșnic, spunea Sfânta Xenia.

La cimitir, sfânta le-a cerut celor prezenți să se roage pentru „odihna veșnică a roabei lui Dumnezeu Xenia”, menționând că „bietul Andrei Teodorovici a rămas orfan, a rămas singur pe lume”.

• Este ocrotitoarea orașului Sankt Petersburg;
• A rămas văduvă la vârsta de 26 ani;
• Face parte din categoria sfinților nebuni pentru Hristos;
• Este sărbătorită în 24 ianuarie;
• A pribegit 45 de ani, ducând o viață austeră în rugăciune continuă;

După moartea soțului, a împărțit toată averea săracilor și Bisericii, iar rudele au calificat gestul ca un act de nebunie și au raportat-o autorităților competente. În urma examinării, sfânta a fost declarată sănătoasă din punct de vedere mintal și a fost lăsată în pace.

Își petrecea zilele pe străzile din Sankt Petersburg, în deplină smerenie și sărăcie, iar în timpul nopții se ruga neîncetat pe un câmp din apropiere. Pentru viața austeră și comportamentul ei, sfânta a fost considerată nebună fiind, de multe ori, supusă umilințelor publice.

După o perioadă, Sfânta Xenia a părăsit orașul, iar timp de opt ani a mers în pelerinaj la părinții duhovnicești ai Rusiei, în pustiu, cărora le-a cerut sfaturi pentru mântuire.

S-a întors în Sankt Petersburg, iar după o perioadă oamenii au simțit prezența sfintei ca o binecuvântare pentru oraș. Sfânta Xenia s-a bucurat de darul vederii înainte, profețind moartea împărătesei Elizabeta, în 1761.

A trecut la cele veșnice la vârsta de 71 ani, fiind înmormântată în cimitirul din Smolensk. În scurt timp, mormântul ei a devenit un loc de pelerinaj pentru creștinii care veneau să-i ceară ajutorul.

Despre Sfânta Xenia găsim informații în „Buletinul poliției orășenești a Sankt-Petersburgului”, nr. 264 și 272/1847, în care se menționează faptul că „în urmă cu 40 de ani sau, poate, cu câțiva ani mai mult, s-a săvârșit aici, în Petersburg, văduva cântărețului imperial, Andrei Teodorovici, Xenia Grigorievna…”

Alte relatare despre viața sfintei regăsim pe epitaful pietrei funerare din cimitirul Smolensk care ne prezintă în rezumat trăirea ei pământească: „a rămas văduvă la vârsta de 26 de ani, a pribegit 45 de ani, și a trăit 71 de ani; își zicea Andrei Teodorovici”.

Troparul – glasul al 7-lea:

Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulcești de ospățul cel veșnic; cu nebunia cea părută ai rușinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobândind darul ajutorării prin minuni, Sfântă Xenia, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească prin pocăință de tot răul.