Apostolul

Ap. Tit 1, 15-16; 2, 1-10

Tit 1, 15-16

Toate sunt curate pentru cei curați; iar pentru cei întinați și necredincioși nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor și mintea și cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioși fiind, nesupuși, și la orice lucru bun, netrebnici.

Tit 2, 1-10

Dar tu grăiește cele ce se cuvin învățăturii sănătoase. Bătrânii să fie treji, cinstiți, întregi la minte, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare; Bătrânele de asemenea să aibă, în înfățișare, sfințită cuviință, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să învețe de bine, Ca să înțelepțească pe cele tinere să-și iubească bărbații, să-și iubească copiii, Și să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaților lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătați. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învățătură neschimbare, cuviință, Cuvânt sănătos și fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se rușineze, neavând de zis nimic rău despre noi. Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine-plăcute, neîntorcându-le vorba, Să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credință, ca să facă de cinste întru toate învățătura Mântuitorului nostru Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 20, 19-26

Iar cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înțeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei. Și pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă în cuvânt și să-L dea stăpânirii și puterii dregătorului. Și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleșugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiți? Arătați-mi un dinar. Al cui chip și scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Și El a zis către ei: Așadar, dați cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Și nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului și, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut.

Sinaxar

Sfântul Mucenic Bonifatie

Sfântul Mucenic Bonifatie (în limba latină: Bonifacius) a trăit, la Roma, pe vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian Galeriu (305-311).

Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acachie, proconsulul Romei. Bonifatie trăia în păcate cu stăpâna lui și era bețiv, dar era și milostiv, iubitor de străini, îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiți, își pleca urechea și inima la suferințele și rugămințile oamenilor.

La fel și stăpâna lui era milostivă și avea evlavie către Sfinții Mucenici. Și, fiindcă adeseori suspinau către Dumnezeu pentru păcatele lor, Domnul nu i-a lăsat mai mult să se întineze cu greșelile, ci a rânduit o spălare de întinările lor.

Într-una din zile, stăpâna i-a zis lui Bonifatie: „Mergi în Răsărit, unde creștinii sunt chinuiți, și adu-mi moaște de Mucenici, ca să le avem spre ajutor și mântuire sufletească”. Iar Bonifatie i-a răspuns: „Dacă-ți voi aduce moaștele mele, ai să le primești?”. Iar ea a râs, zicându-i: „Bețivule! Nu glumi cu acestea!”. Și, dându-i unele sfaturi, s-a rugat pentru el, i-a dat bani și l-a trimis.

Și a plecat Bonifatie, însoțit de 12 slujitori, cu aur mult, în Tarsul Ciliciei, unde creștinii erau chinuiți. Și, găsind acolo pe sfinți pătimind și suferind pentru Hristos, le-a sărutat lanțurile și rănile. Dar apoi, aprinzându-se el însuși de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea dregătorului și a mărturisit că este creștin.

Deci, prinzându-l, l-au spânzurat cu capul în jos și l-au tăiat fără milă, l-au împuns cu trestii ascuțite pe sub unghii, i-au turnat plumb topit pe gură și l-au băgat cu capul în jos într-un vas plin de smoală ce fierbea. Dar, din toate a ieșit nevătămat. Atunci, dregătorul a poruncit să i se taie capul și l-au scos spre ucidere. Iar Sfântul, după ce s-a rugat, și-a plecat capul și i l-au tăiat. Era ziua de 19 decembrie a anului 307.

Iar slugile, care veniseră cu el de la Roma, nu știau de cele întâmplate, că pe ascuns se depărtase de ei. Când au auzit de la ostași cu de-amănuntul chinurile lui și că s-a săvârșit pătimind, s-au dus să-i caute moaștele. Le-au găsit și au căzut înaintea lor; au plâns, le-au sărutat și-i cereau iertare.

Au cumpărat de la păgâni trupul Sfântului Bonifatie cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfășurat în giulgiuri și l-au dus la Roma. Iar Aglaia, stăpâna lui, aflând totul prin descoperire îngerească, a ieșit întru întâmpinarea lui, ca să-l primească și să-l cinstească precum se cuvenea.

L-a îngropat la 50 de stadii de Roma, iar mai târziu a zidit o biserică în numele lui, în mijlocul Romei, și l-a mutat în ea. Și acolo, la sfintele lui moaște, se făceau în fiecare zi nenumărate tămăduiri. Iar Aglaia, trăind de atunci cu bunăcuviință creștinească încă mulți ani, în pace și-a dat sufletul ei lui Dumnezeu, fiind pomenită în aceeași zi cu Sfântul Bonifatie, în 19 decembrie.

Moaștele Sfântului se găsesc la Roma, în biserica Sfinții Bonifatie și Alexie de pe colina Aventin, însă câteva părticele din moaștele sale au ajuns și în Răsărit, la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos și în alte sfinte locașuri.

Sfântul Mucenic Bonifatie este rugător pentru îndreptarea celor cuprinși de patima beției și de alte vicii.

Tropar, glasul 4

Mucenicul tău. Doamne, Bonifatie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sfântul Ierarh Grichentie

Sfântul Ierarh Grichentie (sec. VI) – S-a născut în Milan (Italia). Părinții săi, Agapie și Teodotia, l-au crescut ca pe un adevărat creștin. Din acest motiv Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii încă din tinerețe. A fost un mare ierarh, punând temelia Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos în acele ținuturi îndepărtate ale Arabiei.

Grichentie a încoronat pe Avramie urmașul lui Elesbaan care rege creștin al Arabiei. Sfântul Grichentie a avut o discuție publică cu învățatul Ervan. A ținut cinci zile în fața regelui și a tot poporul. În urma acestei discuții învățatul Ervan s-a botezat și a primit numele de Leon.

Avramie a domnit timp de 30 de ani și a fost îngropat în cetatea Farului. Mai pe urmă s-a mutat la Domnul și Cuviosul Grichentie Arhiepiscopul.

Mineiul mai menționează la această dată și pomenirea:

• Sf. Mc. Ilie, Prov și Aris
• Sf. Mc. Timotei și Polieuct
• Sf. Eutihie și Tesalonica
• Sf. Mc. Trifon