Sfântul Cuvios Patapie

Sfântul Patapie (sec. VII) s-a născut în orașul Teba (Egipt) din părinți binecredincioși. Dorind să îmbrățișeze viața pustnicească și-a părăsit familia, ascultând cuvântul sfintei evanghelii la Matei X, 37-38.

Datorită evlaviei sale și a vieții desăvârșite pe care o trăia lumea a început să vină la el. Nedorind lauda lumii, Cuviosul Patapie a părăsit Egiptul și s-a dus la Constantinopol. Aici și-a făcut o colibă lângă zidul marelui oraș, aproape de localitatea Vlaherna.

Trăindu-și viața întru sfințenie, Cuviosul Patapie a fost învrednicit de către Bunul Dumnezeu cu darul tămăduirii. A săvârșit minuni până la bătrânețe, când s-a mutat cu pace la Domnul, fiind îngropat în biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Constantinopol.

Troparul, glas 8:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Patapie, duhul tău.

Tot astăzi, Biserica sărbătorește pe Sfinții Apostoli Cezar, Tihic și Onisifor, care erau dintre cei 70 de ucenici ai Domnului.

Tot la această dată, Mineiul mai menționează pomenirea următorilor:

• Sfinții Apostoli din cei 70: Sostene, Apollo, Chefa, Tihic, Epafrodit, Cezar și Onisifor
• Sf. Cuv. Sofronie