Apostolul

Ap. Galateni 1, 3-10

Har vouă și pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu și a Tatălui nostru, Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin! Mă mir că așa degrabă treceți de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit - să fie anatema! Căci acum caut bunăvoința oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș plăcea însă oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 9, 37-43

În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulțime multă. Și iată un bărbat din mulțime a strigat, zicând: Învățătorule, rogu-mă Ție, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el; Și iată un duh îl apucă și îndată strigă și-l zguduie cu spume și abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Și m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, și n-au putut. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. Și, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat și a vindecat pe copil și l-a dat tatălui lui. Iar toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. Și mirându-se toți de toate câte făcea, a zis către ucenicii Săi:

Sinaxar

Sf. Mc. Paramon și Filumen

Sfântul Mucenic Paramon († 250) a pătimit în timpul împăratului Deciu (249-251), din porunca lui Aquilin, conducătorul Nicomidiei. Aquilin întemnițase 370 de creștini. Aceștia au fost duși la templul zeului Poseidon și obligați să jertfească acestei zeități greco-romane.

Paramon văzând cum atâți creștini își așteptau sfârșitul mărturisind pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, s-a oprit în fața templului și a zis: „O, cât de mulți drepți și nevinovați înjunghie necuratul Aquilin, că nu vor să se închine idolilor lui”, după care și-a continuat drumul liniștit. Oamenii lui Aquilin l-au ajuns din urmă și prinzându-l l-au supus chinurilor, în cele din urmă Sfântul Mucenic Paramon dându-și sufletul în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos. În același timp au fost martirizați și cei 370 de creștini care au refuzat să jertfească lui Poseidon.

Sfântul Mucenic Filumen († 274) era originar din Licaonia (din provincia Capadocia, Asia Mică) și se ocupa cu negustoria. A pătimit pentru Mântuitorul Hristos în timpul împăratului Aurelian (270-275), din porunca lui Felix, conducătorul orașului Ancira (Galatia). Fiind supus supliciilor a primit cununa muceniciei, mărturisind că este creștin.

Troparul, glas 4:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii de la Tine au luat, că, având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot la această dată, Mineiul mai menționează pomenirea următorilor:

• Sf. Cuv. Pitirun, care cu pace s-a săvârșit;
• Sf. Ier. Nicolae, arhiepiscopul Tesalonicului;
• Sf. Mc. Ioan din Persia;
• Cei șase mucenici care, fiind goniți, s-a crăpat o piatră și primindu-i s-au săvârșit;
• Sf. Urban, episcopul Macedoniei, care cu pace s-a săvârșit;
• Sf. Dionisie, episcopul Corintului, care de sabie s-a săvârșit;
• Sf. Cuv. Pagcosmie, care cu pace s-a săvârșit;
• Sf. Mc. Valerin, care de sabie s-a săvârșit;
• Sf. Fedros, peste care s-a turnat rășină fierbinte.